Descrierea desertului Gobi - Travelers-way.com

Departe, spre soare-rasate, aproape in centrul Asiei, intre Republica Populara Mongola si Republica Populara Chineza, este situat Desertul Gobi. Cea mai mare parte a lui se afla pe teritoriul R.P. Mongole.
   Prin aceasta uriasa întindere de nisip poti sa calatoresti zile in sir fara as întînesti vreo asezare omeneasca. Cit vezi cu ochii nu zaresti decit dune de nisip rosu, sau albite de soare, pe care neostoitul vînt, in furia lui, le poarta din loc în loc, mai ales in timpul lunilor de iarna. Vara temperatura se ridica pîna la + 50°, în timp ce iarna gerul ajunge la -45°. Foarte rar se intîneste cîte o iaza, în jurul careia se strîng mari turme de animale ca sa se adape si unde monqolii nomazi îsi asaza iurtele.
  Dar în ultimii ani Desertul Gobi s-a schimbat mult. De fapt si altadata el se deosebea, într - o anumita masura, de celelaite deserturi din lume; astazi, insa, aspectul lui general contrasteaza mult cu imaginea pe care o avem noi despre un desert.
  Pe marea întindere a acestui desert se afla multe regiuni muntoase, cu clima si factori naturali oarecum favorabili unor forme de viata. Din acesti munti izvorase ape curgatoare care nu seaca nici vara, nici iarna. Aceasta face ca aici sa se dezvolte o vegetatie destul de bogata care faciliteaza aparitia unor asezari omenesti. Gobi nu este deci un desert lipsit cu totul de viata, pentru ca el are totusi o anumita flora si mai si mai ales o fauna relativ bogata.

    -------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Suprafete intinse sint ocupate de stepe cu aspre si apoase, cu tute de arbusti piperniciti; aici traiese camile, iaci, ursi, antilope, capre si pantere. De aceea o buna parle din locuitori se ocupa cu vînatul si prelucratul pieilor, aceste ocupatii costituind surse de venit în economia R. P. Mongole.

In anii din urma, prin minca si eforturile poporului mongolez, Desertul Gobi s-a schimbat tot mai mult. Însemnate suprafete imbraca an de an haine înnoitoare tot mai frumoase, mai bogat inpodobite. In special o serie de cooperative agricole pentru cresterea cailor, camilelor si bovinelor. De asemenea s-au înfiripat aici culturi de legume si fructe, ale caror suprafete sporesc an de an.
Pentru anii viitori sint preconizate masuri ca si alte locuri ale acestui desert sa fie smulse din ghearele vinturilor si ale secetei.

Geologii au stabilit ca în subsolul acestui desert se gasesc insemnate rezerve de apa. Aici vor fi sapate puturi prin care v-a fi scoasa la suprafata apa necesara irigatiilor.
Dar oamenti muncii din Mongolia cheama Desertul Gobi la viata nu numai prin cresterea animalelor si cultivarea plantelor, ci si prin exploatatea bogatillor minerale care exista aici. Pina în prezent geologii au descoperit insemnate cantitati de minereu de fier metale neferoase, petrol, gaze naturale si carbuni de pamint. O buna parle dintre acestea au fost puse deja in exploatare, ceea ce contribuie la o necontenita crestere a nivelului de trai al locuitorilor de prin aceste locuri. Nu trebuie sa uitam nici marile cantitati de sare care se gasesc pe toata întinderea desertului si care poate fi industrializata.
Acestea fiind conditiile, multi dintre nomazii mongoli, crescatori de vite din tata-n fiu, au trecut la o viata sedentara. În locul drumurilor de camile care serpuiau altadata printre iurte, fara sa se stie de unde vin si încotro duc, trec astazi sosele si cai ferete care leaga tinerele sate si orase aparute ca din pamînt.

Paralel cu punerea in exploatare si cu folosirea acestor bogatii naturale, pe zi trece se schimba, de asemenea, si felui de viata si mentalitatea locuitorilor din regiunea Desertului Gobi.
Incetul cu incetul dispar superstitiile si prejudecatile, care, timp îndelungat, au tinut in intuneric un mare numar de oameni. În iurta mongolului patrunde litera cartii si lumina electrica.
Din timpuri de mult uitate exista la mongoli obiceiul ca atunci cind le intra un drumet in iurta, sa i se faca loc linga vatra cu foc si sa i se serveasca bucate cît mai alese, din rindul carora sa nu lipseasca cumisul (lapte de iapa fermentat). De asemenea, exista obiceiul ca atunci cind pleaca de acasa gospodarul sa lase in mijlocul iurtei masa incarcata cu felurite bunatati. Calatorul care trece prin fata iurtei face o mare cinste stapanului daca intra si se ospateaza din bucatele gasite acolo.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------