Ghid turistic Dubrovnik - Descriere Dubrovnik - Travelers-way.com

Dubrovnik, orasul istoric din Croatia, si-a cunoscut perioada de glorie pe vremea cand, cunoscut sub numele de Republica Ragusa, era un centru comercial si de navigatie comparabil cu Cetatea Dogilor, vecina de peste mare. Construit pe un istm, orasul a beneficiat enorm de pe urma activitatilor desfasurate in cele doua porturi ale sale. Dubrovnik a fost fondat prin unirea a doua mici orasele Laus (stanca) si Dubrava (stejar).
Fondata in secolul VII, cetatea Dubrovnik este inconjurata de 2 km de fortarete construite din secolul XI pana in secolul XVII.
Dubrovnik este unul dintre cele mai bine conservate orase medievale ale Europei, dar si o mare baza pentru submarine. Istoria se regaseste aici in locuri precum Cetatea medievala si zidurile vechi ale orasului, Catedrala, Biserica Sf. Vlahoo, Palatul Rectorilor sau Turnul Ceasului, dar si Fantana lui Onofrio, Biserica Franciscana, Sinagoga si Fortareata Revelin.

Dubrovnik (în italiana Ragusa, în româna Raguza), populatie 43.770 (2001) este un port si una dintre cele mai proeminente statiuni turistice de la Marea Adriatica în sudul extrem al Croatiei si centrul judetului Dubrovnik-Neretva.

Dubrovnik a fost fondat prin unirea a doua mici orasele: Ragusa, initial Laus (numele vine de la cuvântul latin pentru stânca) care era doar o mica insula inatacabila pe coasta de sud a Dalmatiei, ce oferea adapost pentru refugiatii italieni din orasul Epidaurum; si Dubrava (denumit dupa cuvântul slavic dub care înseamna stejar), o asezare târzie a migratorilor slavi creata la poalele dealului Srd. Strâmtoarea de mare dintre fortareata Ragusa fost stearsa treptat prin umplerea cu pamânt de catre croatii dornici sa fie acceptati în cetate: astfel orasul corat Dubrava de sub padure s-a extins spre poarta nordica a fortaretei Ragusa, cea care se continua cu Stradone si Piazza (astazi Stradun si Placa).

Folosirea glagoliticului dureaza pâna la sfârsitul secolului al XV-lea, iar în unele regiuni de pe litoral, pâna la începutul secolului al XIX-lea.

Orasul a fost fortificat, urmând sa fie construite doua porturi de fiecare parte a istmului. Comertul sau maritim a crescut, devenind singurul oras-stat pe coasta de est a Marii Adriatice, care rivaliza cu Venetia. În Evul Mediu Republica Ragusa era punctul de constituire si plecare a Cruciadelor, inclusiv ultima cruciada (nefinalizata), a carei tabere de grupare a fost la Timisoara. Sprijinit de comert prosper si diplomatia sa experimentata, Republica Raguzana a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV si XVI.

Loc al deschiderii renascentiste spre arte tipice italienilor, Raguza a atras si format si intelectuali croati, devenind implicit si unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate. Raguza a fost locul natal a maimultor poeti si scriitorii bilingvi, ca Giovanni Gondolo, zis Ivan Gundulic si Marin Držic. Notabili au fost si pictorii Lauro, zis Lovro si Vicko Dobricevic, si oamenii de stiinta ca Ruggiero Giuseppe Bosco, zis Ruder Josip Boškovic si Marino Ghetaldi, zis Marin Getaldic. Daca folosirea alfabetului glagolitic la croatii din interiorul teritoriului de azi dureaza pâna la sfârsitul secolului al XV-lea, în regiunile de pe litoralul Adriatic alfabetul latin nu a fost adoptat pâna la începutul secolului al XIX-lea.

Orasul a fost condus de richissima si culta aristrocratie italiana, casatoria între membrii celor trei clase sociale fiind strict interzisa. Seful de stat al Republicii Raguza, chiar si în timpul suveranitatii (suzeranitatii) venetiene, a fost Rectorul (Cneaz în croata). Puterea adevarata pare a fi fost însa era în mâinile Consiliului nobililor italieni, la care foarte târziu dupa alipirea la Ragusa si a orasului croatilor, a fost asociat (cu rol consultativ initial) si consiliul croat (Vijece).

Guvernul orasului Raguza era liberal în vederi si actinue: a abolit sclavia în 1418 si a devenit primul stat care a recunoscut independenta nou-formatei tari, Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al orasului contine cuvântul Libertas (libertate), iar la intrarea în fortareata Laurentia Lovrijenac, amplasata în afara zidurilor orasului, se afla inscriptia Non bene pro toto libertas venditur auro, Nu e bine sa fie vânduta libertatea, pentru tot aurul.

Patronul spiritual al orasului este martirul Sfântul Blasiu (Sveti Vlaho în croata). Statuile sale sunt amplasate în incinta orasului, care în fiecare vara se organizeaza mari procesiuni, pentru ca are o importanta similara cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Venetia.

Din 1979, vechiul fortareata a Republicii Raguza este pe lista patrimoniu mondial al UNESCO.



Acest text a fost preluat de pe situl Wikipedia si este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire în conditii identice