Descriere Elvetia - Ghid turistic Elvetia - Travelers-way.com

Elvetia este constituita intr-un stat parlamentar si are capitala la Berna. Se intinde pe o suprafata de 41285 km patrati si are o populatie de 7.3 milioane de locuitori.Limbile vorbite sunt germana ,franceza si italiana. Moneda nationala este francul elvetian inpartit in 100 rappen(centimi).Tara are un tinut dominat de muntii Alpi care ating o inaltime de 4634m (Monte Rosa). Cele mai mari lacuri sunt Bodensee si lacul Geneva. Clima este continentala-alpina cu veri calde si pline de precipitatii (30 vara in Berna) si ieri reci si pline de zapada.80% din populatia tarii sunt elvetieni si 20% straini. Cele mai  dominante minoritati sunt nemtii italienii si francezii. 45% sunt catolici iar 40% sunt protestanti.

Tara este strabatuta în lung si-n lat de cai ferate electricate în întregime; pe muntele Jungfrau trenul urca la înaltimea de 4 100 m. De asemnea, o curiozitate o constituie si lungimea unor tuneluri (Simplon I - 19 730 m; Simplon II - 19 823 m; Gotthard - 15 000 m). Renumita este statiunea balneo-climaterica Saint Moritz, situata la 1 856 m si avînd o vechime de 175 ani. Are o economie dezvoltata, antrenând în industrie (aparate de precizie, masini eceltrice, ceasuri - locul I pe glob, masini textile, produse chimice) 50% din populatia activa. Se cresc cornute mari, de rasa superioara, folosindu-se pasunile alpine care au suprafete întinse (39%).
Elvetia are trei denumiri oficiale : Schweiz (în limba germana); Suisse (în limba franceza); Svizzera (în italiana). În legatura cu originea denumirii (este vorba de Helvetia si Schweiz), cercetatorii au dat urmatoarele explicatii : Schweiz reptoduce numele unui canton ai carui locuitori, pentru a-si apara independenta împotriva habsburgilor, au încheiat în 1291 alianta cu cantoanele Uri si Unterwalden. Mai tîrziu (secolul al XIV-lea), alte 5 cantoane s-au raliat, constituind împreuna o confederatie. Helvetia - de la vecha populatie celtica - helvetii - care se instalasera în aceasta zona în timpul împaratului Caesar.

Geografie
Întinsă de-a lungul părților nordică și sudică a Alpilor în Europa de Vest-Centrală, Elveția cuprinde o mare diversitate de peisaje și climate pe o suprafață mică, de doar 41.285 km². Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Jumătatea sudică, mai muntoasă, a țării este mult mai rarefiat populată decât cea nordică. În cel mai mare canton, Graubünden, aflat în întregime în Alpi, densitatea populației scade la 27 /km².
Elveția se întinde între paralelele de 45° și 48° latitudine nordică, și între meridianele de 5° și 11° longitudine estică. Ea conține trei zone topografice de bază: Alpii Elvețieni la sud, Platoul Elvețian sau țara de mijloc, și Munții Jura în nord. Alpii sunt un lanț muntos înalt, care treaversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte din Alpii Elvețieni se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării.
Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine. Cu 4.634 m, Monte Rosa este cel mai înalt, deși Matterhorn (4.478 m) este probabil mai celebru. Ambele se află în Alpii Penini în cantonul Valais. Secțiunea din Alpii Bernezi aflată deasupra văii glaciare adânci Lauterbrunnen, cu 72 de cascade, este celebră pentru vârfurile Jungfrau (4.158 m) și Eiger, și pentru văile pitorești. În sud-est, lunga vale Engadin, cuprinzând zona St. Moritz din cantonul Graubünden, este și ea celebră; cel mai înalt vârf din Alpii Bernina este Piz Bernina (4.049 m).
Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri. Aici se găsesc marile lacuri ale țării, ca și cele mai mari orașe elvețiene.[ Cel mai mare lac este lacul Geneva (denumit în franceză Lac Léman), în extremitatea vestică a țării. Lacul se află pe râul Ron.

Clima
Contrast între diferitele climate: cea mai înghețată zonă din Eurasia occidentală (ghețarul Aletsch), clima temperată rece din Jura (Vallée de Joux) și cantonul sudic Ticino (lacul Lugano)
Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.
Un fenomen meteorologic denumit föhn poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase. Fenomenul funcționează în ambele sensuri peste munți, dar este mai eficient atunci când bate dinspre sud, datorită urcării mai abrupte pe care trebuie să o facă aerul ce vine dinspre sud. În văile cu orientare pe direcția nord-sud, acest fenomen se declanșează cel mai bine. Cele mai uscate condiții persistă în toate depresiunile intraalpine care primesc mai puține precipitații, deoarece norii își pierd mare parte din conținut în timp ce traversează munții și înainte de a ajunge în aceste zone. Zone alpine mari, cum ar fi Graubünden rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții propice pentru creșterea viței de vie.
Cele mai umede condiții persistă în Alpii înalți și în cantonul Ticino, care beneficiază de mult soare, combinat însă cu ploi abundente și de scurtă durată. Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără perioade stricte și previzibile.

Bucătăria
Bucătăria tradițională elvețiană are mai multe aspecte. Deși unele feluri de mâncare, cum ar fi fondue, raclette sau rösti sunt omniprezente în toată țara, fiecare regiune și-a dezvoltat mâncărurile sale specifice conform diferențelor de climă și limbă. Bucătăria tradițională elvețiană utilizează ingrediente similare celor din alte țări europene, precum și produse lactate și brânzeturi specifice, cum ar fi Gruyère sau Emmental, produse în văile Gruyères și Emmental. Numărul de restaurante este ridicat, în special în vestul țării.
Ciocolata s-a fabricat în Elveția încă din secolul al XVIII-lea, dar și-a câștigat reputația la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inventarea tehnicilor de conșaj și cristalizare care au permis producerea ei la o calitate superioară. O altă descoperire a fost inventarea coiocolatei cu lapte în 1875 de către Daniel Peter. Elvețienii sunt cei mai mari consumatori de ciocolată din lume.
Vinul este cea mai populară băutură alcoolică în Elveția, țară cunoscută pentru varietatea de soiuri de struguri, dată de marea varietate de tipuri de areale viticole, cu combinații specifice de tipuri de sol, aer, altitudine și lumină. Vinurile elvețiene se produc în principal în Valais, Vaud (Lavaux), Geneva și Ticino, majoritare (cu puțin) fiind vinurile albe. Au existat podgorii în Elveția de astăzi încă din epoca romană, deși se pot găsi unele urme de origine și mai veche. Cele mai răspândite soiuri cultivate sunt Chasselas (denumit Fendant în Valais) și Pinot Noir. Merlot este principalul soi produs în Ticino.


Altitudini extreme
cel mai scazut punct: Lacul Maggiore 195 m
mai înalt punct: 4.634 m Dufourspitze ////////Varful micul Matterhorn

Capitala
nume: Berna
Coordonate geografice: 46 57 N, 7 26 E
diferenta de timp: UTC +1
ora de vara: +1 ora, începe ultima duminica din martie; se termina ultima duminica din octombrie

Subdiviziunile
26 cantoane (cantoane, singular - canton în franceza; cantoni, singular - cantone în italiana; Kantone, singular - Kanton în limba germana); Aargau, Appenzell Ausser-Rhoden, Appenzell Inner-Rhoden, Basel-Landschaft, Basel-Stadt, Bern, Freiburg, Geneva, Glarus, Graubünden, Jura, Luzern, Neuchatel, Nidwalden, Obwalden, Sankt Gallen, Schaffhausen, Schwyz, Solothurn, Thurgau, Ticino, Uri, Valais, Vaud, Zug, Zürich
 
Independenta
1 august 1291 (fondatorea Confederatiei Elvetiene)

Ziua Nationala
Fondatorea Confederatiei Elvetiene, 1 august (1291)

Ramuri executive
sef de stat: Presedintele Pascal Couchepin (de la 1 ianuarie 2008); Vice President Hans-Rudolf Merz (de la 1 ianuarie 2008); nota - presedintele este atat sef de stat cat si sef al guvernului Consiliului Federal

Grupuri etnice
Germani de 65%, francezi 18%, italieni 10%, Romansch de 1%, alte 6%

Religii
Romano-catolica 41,8%, Protestanti 35,3%, Musulmani 4,3%, 1,8% ortodocsi, 0,4% alte crestin, altele 1%, nespecificate 4.3%, nici unul 11,1% (2000 recensamânt)

Limbi
Germana (oficial) 63.7%, Franceza (oficial) 20.4%, Italiana (oficial) 6.5%, sârbo-croata 1,5%, Albaneza 1,3%, 1,2%, portugheza, spaniola, de 1,1%, English 1%, Romansch (oficial) 0.5%, alte 2,8% (2000 recensamânt)
Nota: germana, franceza, italiana

Patrimoniu mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveția:
Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983)
Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983)
Centrul vechi istoric din Berna (1983)
Cele trei cetăți din Bellinzona (2000)
Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007)
„Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003)
Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)