În sud-estul Europei, între România şi Ucraina, se găseşte unul dintre cele mai mici state de pe continent, cu o suprafaţă de 33.847 km² . Republica Moldova n-a deţinut niciodată întîietate la capitolul economic, nu are nici munţi, nici mări, doar o mică ieşire la Dunăre, pe o distanţă de 340 de metri. Cu toate acestea, anual, ţara este vizitată de un număr mare de turişti. Ce-o fi oare atît de atractiv acolo?! Dintotdeauna, RM s-a evidenţiat prin monumente naturale şi istorice, care încă mai păstrează amintirea vremurilor demult apuse. Aşadar, dacă sunteți în trecere prin Republica Moldova,nu uitaţi să faceți un popas la: Cetatea Soroca , Complexul muzeal „Orheiul Vechi”; Rezervaţia naturală Ţîpova , Mănăstirea Căpriana , Saharna, Japca ; Vinăria „Mileştii Mici”, “Cricova”,” Purcari” ș.a .
1. Cetatea Soroca. La aproximativ 160 km de Chișinău, se găseşte unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale din ţară, care pe parcursul timpului, şi-a păstrat exact forma în care a fost proiectat şi elaborat iniţial. Locul în care se află astăzi cetatea, adică centrul oraşului Soroca, a găzduit inițial o fortăreață genoveză cunoscută sub numele de Alciona. Totuşi, în anul 1499, Ştefan cel Mare, porunceşte înălţarea unei noi cetăţi din lemn, cu funcţii de apărare. Odată cu venirea la tron a lui Petru Rareş, cetatea a suferit schimbări radicale , fiind schimbat materialul de construcţie: din lemn în blocuri de piatră. Acum, ceatatea ajungea la 15-20 m înlţime. Stilul arhitectonic unic al cetăţii, a evidenţiat-o întotdeauna printre mulţimea construcţiilor medievale moldoveneşti. Cu timpul, aici s-a construit un punct vamal, iar acest lucru i-a permis oraşului să deţină în regiune, importante funcţii administrative, precum şi comerciale.
2. Complexul muzeal Orheiul Vechi (Trebujeni, Orhei) Acest complex este de o valoare deosebită nu numai pentru Republica Moldova, ci şi pentru întreaga lume, deoarece se presupune că acesta ar fi unul dintre puţinele locuri pe pămînt unde s- au păstrat ruinele oraşului din perioada Hoardei de Aur. Denumirea actuală de “Orheiul Vechi” provine de la oraşului medieval Orhei al secolului XIII–XVI, care se întindea pe cîteva zeci de hectare. Luînd în consideraţie numărul mare de monumente găsite pe teritoriul complexului şi suprafaţa mică a acestuia, se subînţelege o maximă concentraţie a monumentelor de valoare, într-un spaţiu minim. Aşadar, aici puteţi găsi:
ü două promontorii mari (Peștere și Butuceni),
ü trei promontorii mici , la care se referă Potarca, Selitra și Scoc. De asemena, s-au păstrat locuințe, fortificații, lăcașuri de cult, datînd începînd cu sec. XIII şi terminînd cu sec. XVI. Din punct de vedere al reliefului natural, complexul se evidenţiază printr-un anturaj arheologic deosebit, pătrînd o tentă arhaică, de asemenea, este caracterizat printr-o biodiversitate variată, precum şi prin aşezări rurale tradiţionale, cu un stil arhitectural variat şi original.La momentul de faţă, are toate şansele de a fi înscris în Lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO.
3. La 10 km de Saharna puteţi vizita Rezervaţia Ţîpova cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”. Această rezervaţie, reprezintă una dintre cele mai vechi şi valoroase monumente ale neamului, care se întinde de-a lungul cîtorva km pe malului Nistru. Aici se păstrează adevărate opere de artă, comori arheologice, precum : sate, oraşe , biserici, cetăţi, schituri, şi chiar cimitire. Odată ajunşi la destinaţie, veţi fi impresionaţi să vedeţi că mănăstirea, biserica, şi chiliile sunt toate adînc săpate în stîncă . Tot aici veţi găsi o clopotniţă, care avea iniţial patru clopote. Cel mai mic dintre ele cîntărea 20 de puduri, iar cel mai mare 6 puduri. Totuşi, cel mai mult impresionează biserica “ Adormirii Maicii Domnului. Ea este săpată în trei nivele. Ultimul dintre acestea avea funcţia de depozitare a apei, atunci cînd erau luaţi cu asediu. Conform legendelor, la această mănăstire s-a cununat Ştefan cel Mare cu Maria Voichiţa. Al doilea Război Mondial a avut consecinţe grave asupra complexului, acesta fiind deposedat de avere şi închis. Călugării au fost nevoiţi să-şi găsească refugiu la alte mănăstiri. Abia în anul 1994, mănăstirea a fost redeschisă.
4. Mănăstirea Căpriana este situată în inima Moldovei, într-o zonă pitorească a codrului, nu departe de Chişinău (49 de km). Fiind întemeiată tocmai în anul 1429, Căpriana devine una dintre cele mai vechi mănăstiri din Moldova. Istoricii o considerat-o întotdeauna drept ultima mărturie a arhitecturii în stil românesc, pe teritoriul Republicii Moldova.
Primele menţiuni documentare despre Mănăstirea Căpriana:
ü anul 1420, apare prima menţiune istorică despre mănăstirea. Numele “Căpriana” figura într-un document al vremii, în care se menţiona despre stabilirea hotarului unei moşii boiereşti.
ü Anul 1429 este cel mai important, întrucît primeşte de la Alexandru cel Bun statutul de mănăstire domnească. Actul cuprindea denumirea lăcaşului, care pe atunci era “mănăstirea de la Vâșnovăț ”, dar şi ctitorii său, care erau cîţiva boieri din satul Mereni. Tot de la această familie, mănăstirea a primit şi un dar deosebit de preţios – un epitrahil pe care l-a brodat Marena, fiica unuia dintre cei mai cunoscuţi oameni ai locului, tînăra a lucrat 4 ani la această broderie(1427 si 1431). În tezaurul nostru, lucrarea este cea mai veche de acest fel. Imaginea de pe epitrahil îl ilustrează pe Alexandru cel Bun și soţia sa , precum şi chipurile Sfinte. Pentru a fi îndestulată cu de toate, Căpriana avea în stăpînire pe atunci, o prisacă, cîteva mori şi o moșie, din care făceau parte mai multe sate: Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni.
ü Consecinţele celui de- al Doilea Război Mondial au fost grele pentru Căpriana, cetatea fiind devastată şi chiar închisă.Dar, în anul 1989,mănăstirea se redeschide şi în semn de triuf asupra regimului sovietic, este numit “Simbol al Renaşterii Naţionale”.
ü Recent, între anii 2003 – 2005, mănăstirea Căpriana a fost supusă unor ample lucrări de reconstrucţie. Sursele băneşti în acest scop, au provenit nu numai din bugetul de stat, dar şi de la diverşi oameni de afaceri şi oameni de rînd.
5. Mănăstirea Saharna (raionul Rezina) este un aşezămînt monahal vechi, complexul fiind alcătuit din două mănăstiri: Bunavestire şi Sf. Treime. Despre timpul şi întemeietorul mănăstirii rupestre Bunavestire nu există o informaţie exactă. În schimb se cunosc mai multe date despre mănăstirea terestră Sf. Treime , ea fiind ridicată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu. Mănăstirea păstrează relicve valoroase precum moaștele Preacuviosului Egumen Macarie Tincu (duhovnic şi aprig adept al Ortodoxiei) şi icoana cu chipul Fericitei Matrona de la Moscova, care păstrează mici particole ale moaştelor cîtorva sfinţi, precum : Cuvioșii părinți din Lavra Kievo-Pecerska, cuviosul Serafim de la Sarov, sfânta Mare Muceniță Varvara, doi mucenici din Caucaz, precum şi două fragmente din piatra de pe Mormântul Domnului și din Stejarul Mamvri. În mănăstire se mai deţin cîteva icoane de valoare: Maica Domnului "Tânguirea"(care se socoate făcătoare de minuni), Răstignirea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Arhidiacon Ștefan, Cuvioasa Paraschiva, Mântuirorul–Mare Arhiereu, Cuviosul Serafim de la Sarov, Cina cea de Taină. De o însemnătate deosebită este o cruce din lemn de chiparos, suflată cu aur, care se presupune că a fost confecţionată de nişte cazaci şi dăruită mănăstirii în anul 1817 .
6. Mănăstirea Japca (Japca, raionul Floreşti). Ceea prin ce s-a remarcat mănăstirea este nu numai tezaurul monumental fabulos, dar şi continuitatea activităţii mănăstirii, din a doua jumătate a sec. XVII. Chiar şi în perioada grea a regimului sovietic, mănăstirea a rezistat intemperiilor. Nu se cunoaşte exact cine a fost întemeietorul mănăstirii. Se ştie doar că la sfîrșitul secolului al XVII-lea, un călugar de la mănăstirea Deleni a construit aici o mică biserica cu hramul Înaltarea Sfintei Cruci. Istoria ridicării mănăstirii nu se încheie cu aceasta. Un alt întemeietor, care a reconstruit schitul disturs de tătari şi de un cutremur devastator, a fost ieromonahul Teodosie. În anul 1825, biserica cu hramul Înaltarea Domnului este construit din piatră. Aceste cheltuieli au fost suportate de un boier înstărit pe nume Constantin Andronovici Stati. În anul 1849, este construită biserica de iarna cu hramul Sfîntul Arhanghel Mihail. În continuare, biserica se lărgeşte, pînă deţine trei altare. În perioada Primului Război Mondial, călugării se mută la mănăstirea Hîrjauca, pentru că aici urmau să fie refugiate călugăriţe poloneze. Deşi, majoritatea turiştilor sunt atraşi de monumentele istorice, puţini ştiu şi despre existenţa în regiune a unor izvoare tămăduitoare.
7. Vinăria „Mileştii Mici” (Raionul Ialoveni) este situată la doar cîţiva km de oraşul Chişinău, mai exact 20km spre sud . Faima acestei localităţi i se datorează colecţiei de vinuri, numită “Colecția de Aur”, care a intrat în Cartea Recordurilor în calitate de cea mai mare colecție de vinuri din Europa, avînd circa 1,5 milioane de sticle de colecție. În beciurile din Mileştii Mici însă, numărul total de sticle depășește 2 milioane. Vinăria a mai făcut un record demn de Cartea Recordurilor şi anume din punct de vedere al suprafeţei pivniţei, care se întinde pe aproximativ 250 km. Din acest spaţiu, doar 120 de km sunt ocupaţi, restul este un spaţiu de rezervă, care va fi completat pe parcurs cu noi sticle de colecţie . Aici se păstrează, preponderent, vinuri roşii în proporţie de 70%, vinuri albe- 20% şi, respectiv, 10% vinuri de desert. Mileştii Mici colecţionează soiuri de vin precum : Muscat, Riesling, Fetească , Pinot, Traminer, Milestscoie, Codru, Negru de Purcari, Auriu etc.
8. Vinăria “Cricova”. La 11 km de Chişinău, se află un oraş subteran, al vinificatorilor, unic în ceea ce priveşte lungimea străzilor (100 km). Acest fapt, a fost înregistrat, bineînţeles, în Cartea Recordurilor. Străzile sunt numite în cinstea mărcilor de vin, precum : "Cabernet", "Feteasca", "Pinot". În fiecare zi, oraşul găzduişte autobuse încărcate cu ghizi şi turişti. La producerea vinurilor, specialiştii de aici utilizează o tehnologia clasică franceză, care asigură obţinerea unor vinuri veritabile. Cricova mai deţine un record mondial, avînd în posesie una dintre cele mai mari colecţii de vinuri cu origine autohtonă, care numără peste 3000000 dal.
9. Vinăria „Purcari” poate fi găsită în sud-estul ţării, acolo unde este un sol fertil şi o climă favorabilă pentru această cultură. Aceşti factori, contribuie la obţinerea unei roade bogate, cu struguri suculenţi, din care se produce renumitul vin roşu de Purcari.
Vinăria „Purcari” este socotită una dintre cele mai vechi vinării din Moldova, fiind fondată în anul 1827. De curînd, vinăria a împlinit 185 de ani de la înfiinţare şi produce unele dintre cele mai valoroase vinuri de pe piaţă. Printre acestea se remarcă Negru de Purcari, Roşu de Purcari, Alb de Purcari şi icewine. În 2003,vinăria a intrat în posesia actualilor proprietari. Astfel, în decursul ultimilor ani, aceasta a fost complet renovată, modernizată, pentru a crea condiţii favorabile producerii şi păstrării unui vin veritabil. Chiar din primii ani ai intensei sale activităţi, vinurile au inceput să se remarce la concursurile de specialitate, obţinînd 29 de medalii şi un Grand Prix la competiţiile internaţionale, iar de curînd, pentru meritele sale deosebite, a primit Ordinul Republicii. De asemenea, vinăria este conştientă de imaginea sa foarte atractivă pentru turişti, de aceea investeşte şi în acest domeniu. Astfel, pe teritoriul vinăriei s-a construit un castel de tip medieval. Acesta este încă un motiv, care-i determină pe turişti să facă un popas la Purcari.
