Doctrina lui Confucius - Travelers-way.com

''Multumita doctrinei lui, tara poseda civilizatia sa, guvernamantul sa, traditiile sale, prosperitatea agriculturii si a mestesugurilor. Noi ii datoram tot atata recunostinta, cat Cerului si Pamantului''. Asa il aprecia dupa 18 secole de la moartea sa pe Confucius un mare istoric al Chinei, Zhu-Xi.
Confucius (Kong-Zi), 551-479 i.H, era fiul unui ofiter din armata regala, care la 67 de ani s-a casatorit cu o tanara frumoasa de 20 de ani si au avut un singur fiu, caruia i-au pus numele de Kong-Zi.
In calitate de ministru al capitalei regale si judecator al dreptatii, Confucius a elaborat si a aplicat o doctrina etico-politico-sociala, avand ca scop practic perfectiunea si fericirea tuturor oamenilor. Spre deosebire de el, filozoful Lao-Zi promova neinterventia in ordinea fireasca a dezvoltarii sociale.

Doctrina lui Confucius, care aproape de doua milenii a influentat dezvoltarea culturii si civilizatiei chineze, promova o filozofie a dreptatii si egalitatii, a ordinei si corectitudinii in indeplinirea obligatiilor sociale, a inlaturarii violentei, atat a celor de sus, cat si a celor de jos.

Metoda lui de guvernare era'' inspaimantarea celor rai si intarirea celor buni. Ceea ce doresti sa infaptuiesti - preciza el - sa fie intotdeauna folositor oamenilor, iar ceea ce nu-ti doresti tie, sa nu faci niciodata altuia.
Confucius a militat pentru ridicarea poporului prin instruirea practica in scoala, sustinand in fata celor 3000 de elevi ai sai ca ''daca ii dai unui om flamand un peste, el are ce manca astazi, dar daca il inveti sa pescuiasca, va avea ce manca toata viata''.
El a promovat dezvoltarea invatamantului particular si a celui public primar, care in anul 221 a devenit obligatoriu.
Scolile superioare de stat erau organizate in toate prefecturile, iar academia Chineza functiona inca din anul 370 i.H.
In Europa de vest abia dupa aproximativ 1400 de ani au fost infintate primele universitati , cele de la Bologna, in Italia, in anul 1158; la Oxford in Anglia in anul 1168 si in Franta in Paris in anul 1215.

Factorii care au mentinut unitatea teritoriala si spirituala a Chinei au fost: cultul stramosilor, carora le adueau jertfe, crezand ca le influenteaza pozitiv viata, traditia si mandrica culturala. La acestea se mai adauga corectitudinea si responsabilitatea fata de obligatiile sociale ale functionarilor, care erau testati profesional din trei in trei ani.
Religia Buista si taoista au avut un rol neinsemnat in conducerea statului. Cand un discipol din cei 70 ai lui Confucius la rugat sa discute si despre zei, acesta i-a raspuns cu ironie: '' de ce sa discutam despre zei, cand nu am terminat discutia despre om''. Defapt, chinezii au privit cu mari rezerve alte religii.
In anul 140 i.H, conficionismul a fost declarat ideologie de stat de catre imparatul Wu Di.