Leonardo da Vinci (n.15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franta) a fost un pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta italian.
Om de spirit universal, în acelasi timp artist, om de stiinta, inventator si filozof, Leonardo încarneaza spiritul universalist al Renasterii si ramâne unul dintre oamenii cei mai importanti din acea epoca. Aportul sau deschizator de drumuri în artele plastice si forta lui de anticipare, neegalata vreodata în întreaga desfasurare istorica a stiintei, sunt caracteristice uriasei sale personalitati, de care a fost permanent constient. Leonardo a scris în însemnarile sale, cu un an înaintea mortii, cuvintele cu vibratie de bronz: "Io continuerò" ("Voi dainui").
Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florenta, în mica localitate Anchiano, fiind copilul nelegitim al tarancei Catarina si al lui Pietro, fiul notarului din oraselul Vinci. Cele mai frumoase clipe ale copilariei si ale adolescentei, Leonardo si le-a petrecut pe colinele din Vinci, în mijlocul naturii. A fost considerat si este cel mai destept om al tuturor timpurilor.
Nu au ramas multe informatii despre copilaria lui Leonardo, dar exista un indiciu referitor la cum a început sa picteze. Într-o zi un satean a dorit ca tatal sau, Pietro, sa-i decoreze un scut pentru a-l vinde la Florenta. Acesta i-a dat fiului sau sa îl decoreze, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, ce parea a iesi din desen. Tatal sau a amutit în fata picturii baiatului si i-a dat sateanului alt scut, iar lucrarea fiului sau i-a aratat-o lui Andrea del Verrocchro, proprietarul unui atelier renumit. Când a vazut lucrarea a dorit sa-l cunoasca imediat pe Leonardo. Astfel a debutat la 14 ani celebrul pictor.
Tabloul "Bunavestire" (L'Annunciazione) (1473-1475) - în prezent în Galleria degli Uffizi din Florenta - este o alta lucrare de început a lui Leonardo, iar anul 1478 este acela al realizarii a doua Madonne, dintre care una se crede ca ar fi "Madonna Benois", aflata în muzeul Ermitage din St. Petersburg. În martie 1481, calugarii manastirii San Donato din Scoperto i-au comandat o compozitie având ca tema "Închinarea magilor" (Adorazione dei Magi), lucrare care nu a fost terminata, din ea nu a ramas decât schita, care prezinta interes pentru felul gruparii personajelor si pentru caracterul original al tehnicii legate în istoria picturii de numele lui Leonardo: sfumato si jocul "clarobscurului". Radacina acestei tehnici rezida în conceptia artistului ca "orice corp situat în aria luminoasa umple cu imaginile sale partile infinite ale aerului din jurul sau, caci niciun corp nu este terminat în sine (non è in sé terminato).
Una din relatiile sale de mai lunga durata a fost cu Gian Giacomo Caprotti da Oreno (poreclit Salai, Dracusor). Gian a fost angajat de Leonardo în 1488 pe la vârsta de zece ani, devenind atât servitor cât si asistent. Cealalta mare prietenie a lui a fost cea cu contele Francesco Melzi, baiat de cincisprezece ani la întâlnirea lor în 1506, fiul unui aristocrat lombard care îl gazduia pe Leonardo în acele timpuri. Contele Melzi, însusi, într-o scrisoare, a descris sentimentele lui Leonardo catre el precum un "sviscerato et ardentissimo amore". (Louis Crompton, History of Homosexuality, p.269) Melzi a devenit cel mai apropiat elev si asistent, cât si mostenitorul sau, traind împreuna cu Leonardo pâna la moartea artistului.
Anii la Milano ai lui Leonardo Da Vinci
În 1482, Leonardo intra în slujba ducelui Lodovico Sforza, supranumit "Il Moro" (Maurul), din Milano. Motivul hotarâtor îl constituia atractia deosebita pe care o prezentau pentru el marile lucrari de irigatie aflate în perspectiva. Asa se face ca în scrisoarea adresata lui Lodovico Sforza, în care îsi oferea serviciile, Leonardo sublinia, în primul rând, aptitudinile sale tehnice si de-abia la urma mentiona ceva despre talentul sau artistic. La Milano s-a instalat în aceeasi locuinta cu pictorul Ambrogio da Predis, împreuna cu care în aprilie 1483 a semnat un contract pentru pictarea unor lucrari destinate bisericii San Francesco Grande din Milano. Asa s-a nascut lucrarea "Madona din grota cu stânci" (La Vergine delle rocce), pentru care exista doua versiuni, cea de la muzeul Luvru din Paris fiind socotita autentica.
Leonardo da Vinci: Ilustratie pentru cartea De Divina Proportione a lui Luca Pacioli, 1509. Între anii 1490 si 1493 termina lucrarea "Cartea despre lumina si umbra", continând teoria perspectivei aeriene si a culorilor, lucreaza la probleme de hidraulica, de geometrie, de optica, contribuie la întreprinderile militare ale ducelui Sforza în calitate de inginer si arhitect. În acelasi timp îl sprijina pe matematicianul Luca Pacioli în redactarea lucrarii de teorie a artei, "De Divina Proportione", aparuta în 1509.
În perioada 1495-1498 realizeaza o mare compozitie murala, "Cina cea de Taina" pe peretele din fund al refectoriului manastirii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano, atingând culmea maiestriei sale artistice. Spre deosebire de alti pictori care, în redarea acestui subiect, înfatisau clipa în care Iisus anunta ca va muri în curând, Leonardo reprezinta desfasurarea dramatica ce urmeaza rostirii cuvintelor "Unul dintre voi ma va vinde", moment în care Apostolii, ce si-au revenit din surpriza primei clipe, îsi exprima în mod diferit revolta lor sufleteasca, iar Iuda cuprins de panica schiteaza un gest de aparare.
Viata intima
În anul 1480 a fost denuntat anonim (împreuna cu alti trei) de relatii sodomice cu un baiat de saptesprezece ani, Jacopo Saltarelli, un prostituat cunoscut. În pofida acuzatiilor, a fost achitat din lipsa de martori. Dar Leonardo si ceilalti trei acuzati au ramas supravegheati de "Ofiterii Noptii" din Florenta, un fel de politie a moravurilor din timpul renasterii. Nu exista nici o evidenta sa fi avut relatii intime sau strânse prietenii cu femei. Toata viata el s-a înconjurat cu baieti frumosi, fapt reflectat si în arta sa. Criticii de arta contemporani cât si cei moderni au presupus ca era homosexual.
