Iata ce povesteste un marinar olandez care calatorea, în 1798, în largul Marii Arabiei :
"Am zarit - desi se aflau la o distanta de cîteva sute de picioare de corabie, le-am vazut bine - 3 femei ale marii. Erau scufundate pîna la briu în apa; li se vedeau sînii rotunzi si grei; pareau a privi tinta spre noi. Una dintre ele tinea strîns la sîn un prunc…."
Asemenea marturii localizeaza întîlniri similare cu osebire în Marea Rosie (nu aflam din anticele texte ale Sumerului ca acolo îsi avea palatul submarin Oannes - "Omul-peste" - divinitate sumeriana tutelara a marii, detinator al stiintei si erou civilizator al pamîntenilor ?). Stiri despre femeilemarii (sau despre fecioarele marii), ce apar seducatoare din valuri în întimpinarea corabierilor, ne parvin de asemenea din relatarile altor navigatori carea au parcurs în secolele trecute marile ce scalda Indonezia si întregul arhipelag al Filipinelor.
Marinarii vazusera, de fapt, vietuitoare ale marii nestiute de ei, dugongi, carora, în secolele urmatoare, corabierii le vor zice "vaci-de-mare" sau "mîncatoare de varza", dat fiind apetitul lor deosebit cînd descopera vreun "cîmp" de varza-de-mare, o specie de alge foarte apreciata de dugongi.
Vaci-de-mare ! Cum s-a putut naste confuzia?
Trebuie sa fi fost fosrte tulburati acei navigatori care ne-au transmis atari marturii. Ei au privit, de buna seama, dugongii de la o mare departare si s-au lasat amagiti de un anumit amanunt anatomic care poate însela într-o masura privirile. Spre deosebire de alte mamifere marine, cum sînt morsele sau focile, femelele din aceasta specie de sirenide - nume dat de zoologi ca o extrapolare usor ironica a eroinelor din legendele mediteraneene - au doua mamele dispuse simetric pe piept, ca omul.
Uneori, ele se înalta din apa avînd puiul la sân. Zarindu-le de la o mare distanta, corabierii au facut asemenea confuzii, poate si datorita încetosarii spiritupui de observatie, sub influenta atîtor povesti marinaresti despre amagitoarele fecioare ale marii. În ce priveste relatarile despre farmecul si gratia sirenelor, ele ar rusina chiar si pe vestitul Baron de Münchhausen. Femelele dugong nu au nimic atragator. Sînt masive, cu trup greoi, capul le este mic, disproportionat fata de trunchi. Botul lor are buze despicate si groase, înconjurate de peri teposi; de altfel si pe trup, ici-colo, se îtesc smocuri paroase, ce nu se potrivesc nici pe departe cu cositele seducatoarelor nimfe din legende. Nu fac exceptie de la acest portret nici dugongii ce populeaza Oceanul Indian, nici sirenidele din apele marilor ce scalda peninsula indiana si arhipelagul filipinez, nici lamantinii care l-au intrigat pe Cristofor Columb: Si totusi, cînd se aprinde imaginatia …
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
