La o altitudine de aproximativ 3650 m, în vestul Boliviei, se găsește unul dintre cele mai interesante și mai atractive locuri turistice din țară şi din lume, de ce nu?! Este vorba despre orașul La Paz, original nu numai prin altitudinea coordonatelor sale, dar și prin locurile turistice de invidiat. Vizitatorii sunt impresionați de relieful abrupt, cît și de panorama mării, care se deschide de la înălțimea de cîteva mii de metri. La Paz, întotdeauna a atras nu doar vizitatorii de peste hotare, dar și populația Boliviei, care a ales să trăiască în imediata apropiere a destinațiilor turistice propuse de La Paz. În acest mod, orașul deține întîietate în ceea ce privește numărul populației printre orașele Boliviei (2,3 milioane locuitori), fiind urmat de Santa Cruz de la Sierra.
Biserica de San Francisco, care se găsește în centrul orașului, este una romano-catolică și a început să fie construită în anul 1549, lucrările desfășurîndu-se și în perioada coloniei spaniole. Construcția este elaborată într-un stil ce combină barocul spaniol cu elementele autohtone . Vizitînd biserica de San Francisco, veți avea ocazia să mai admirați o mănăstire și un muzeu, care sunt anexate la biserică. Recent, în anul 2005 au fost finisate lucrările de restaurare ale bisericii și mănăstirii, fiind recalificate drept muzeu.
Plaza Murillo sau Piața Murillo este cunoscută mai ales datorită evenimentelor legendare, istorice, pe care le păstrează. De această piață este strîns legată viața politică a Plazei, deoarece aici au fost construite mai multe edificii de importanță națională, precum: Palatul Prezidențial, Congresul Național din Bolivia și Catedrala din La Paz. Pe parcursul istoriei, Plaza Murillo a căpătat diferite denumiri, în conformitate cu evenimentele istorice caracteristice timpului. Inițial, se numea Plaza Mayor, care se descifra ca “Piața Mare”. Mai tîrziu, în perioada colonială, piața a căpătat numele de Plaza de Armas, iar odată cu semnarea actului de independență, piața a fost denumită “Plaza 16 de Julio” în cinstea marelui eveniment. Dar întrucît la semnarea declarației de independență au participat mai multe personalități notorii, în scurt timp (din februarie 1902), piața a fost denumită în cinstea lui Pedro Murillo, participant activ la mișcarea de independență. Pedro Murillo a sfîrșit prin a fi capturat și spînzurat de către trupele spaniole. Piața îi poartă numele lui Pedro Murillo pînă în prezent.
Inițial, piața a aparținut spaniolilor, dar odată ce a revenit în proprietatea Boliviei, a devenit locul de reședință pentru trezoreria regală, reședința episcopală , etc. Tot aici și-au găsit sfîrșitul un șir de personalități revoluționare precum: Melchor Jimenez, Juan Antonio Figueroa, Pedro Domingo Murillo etc.
În piața Murillo se află şi unul dintre cele mai importante monumente ale religiei, Catedrala Mitropolitană. Aceasta a început să fie constrută în anul 1835, îmbinînd în sine stilul neoclasic, cu elemente vădite ale barocului. Prima tentativă de a ridica Catedrala datează cu anii 1692, cînd s-a încercat construcția ei din piatră și cărămidă. Dar timpul și-a lăsat amprenta, așa încît, în 1831, din cauza stării sale deplorabile, s-a decis demolarea și reconstrucția acesteia. Peste patru ani, la 24 martie 1835, începe a doua încercare de construire, care se finiseaza cu succes în anul 1925. Totuși, lucrul nu se finisase întru-totul, deoarece timp de șapte ani, au fost elaborate ample lucrări de ornamentare în interiorul catedralei. Pe parcursul secolului XX, aici au fost adăugate elemente arhitecturale, precum cele două turnuri laterale, la inaugurarea cărora a participat însuși Papa Ioan Paul al II-lea (1989).
Fațada Catedralei este împodobită cu elemente greco-romane. Este de remarcat cupola principală și cele două mai mici, toate elaborate din metal. De asemenea, veți fi impresionați să vedeți altarul “modelat” în întregime din marmură, adusă special pentru această constrcție, din Italia.
Pe o suprafață de 8958 km pătrați, în partea de nord-vest a regiunii La Paz, se găsește una dintre cele mai mari zone protejate din lume, Parcul Național Madidi. Conform unor statistici, acesta este printre puținele locuri din lume cu o biodiversitate atît de bogată. Condițiile climatice din regiunea Madidi sunt prielnice pentru creșterea unui spectru larg de specii de animale. Temperaturile sunt cele mai scăzute în zona alpină, pentru altitudinea medie este una temperată și respectiv tropicale în zonele joase din nord. Luată în general, temperatura medie este de 26 C, dar o influență colosală asupra acesteia o exercită altitudinea care variază destul de mult.
O mare parte a anului, aici este vreme ploioasă (din octombrie pînă în martie). În medie, sunt circa 716 mm. Mai puțin durează sezonul uscat- aproape 5 luni ( mai –septembrie).
Construcția parcului pe care îl are astăzi în palmares La Paz, dar și întreaga lume, a fost susținută pe parcursul timpului de mai mulți adepți ai conservării faunei și florei valoroase. Astfel, una dintre cele mai aprige luptătoare în acest sens a fost Rosa Maria Ruiz. Aceasta a încercat mai bine de 20 de ani să susțină înființarea parcului Madidi. Inițial a fost în fruntea organizației Eco-Bolivia, înființată în scopul susținerii proiectului ce ține de parcul Național, apoi, în anul 2000, a adus o echipă de la “National Geographic „ astfel, atrăgînd atenția întregii lumi asupra proiectului. Succesul acestei realizări a fost începerea construcției unui baraj hidroelectric. Deși în scurt timp funcționarea organizației a încetat, Rosa Maria Ruiz a continuat activitatea sa de susținere, prin înființarea unei alte organizații, denumite “Madidi turistic”. Organizația promovează locurile turistice, în acest mod, obținînd venituri din turismul durabil.
Parcul se remarcă printr-o bogată lume acvatică, peste 1000 de specii de păsări, ceea ce reprezintă 11% din totalul speciilor de pe pămînt. Acest fapt vorbește despre amploarea parcului și importanța lui mondială. Iar recent, a fost făcută una dintre cele mai mari descoperiri printre lumea mamiferelor. În parcul Național Madidi a fost descoperită o nouă specie de maimuțe- Titi, care în urma unui congres al oamenilor de știință a fost declarată o noutate în lumea animală, nemaifiind întilnită pînă în prezent.
Pentru vizitatorii doritori de a petrece cîteva zile în parc, aici se oferă o serie de servicii precum transportul cu barca, mese, ghiduri locale etc. Dea semenea, mai sunt amplasate eco-cabane. Toate aceste servicii sunt asigurate de către localnicii regiunii. Dacă doriți să vizitați parcul, cel mai favorabil timp pentru a face acest lucru este aprilie- octombie, deoarece în timpul ploios, o bună parte a parcului este inaccesibil pentru vizitatori. Totuși, este recomandat de a nu vizita locurile de unul singur. Este de dorit să aveți un ghid, sau un însoțitor care a trecut deja prin regiune, pentru că drumul dintr-o regiune în alta presupune lungi călătorii cu barca și cunoașterea relativă a împrejurimilor.
Un monument al timpului, care reflectă istoria poporului belgian, este Muzeul National de Arheologie. Datorită artefactelor de valoare materială și spirituală pe care le puteți găsi acolo, muzeul a fost numit cel mai important, de acest fel, din Bolivia. Obiectele modelate din ceramică, piatră, metale, precum și sculpturile, vorbesc despre perioada pre-columbiană din istoria neamului bolivian.
Amploarea pe care o deține astăzi muzeul a fost cîștigată treptat. Inițial, José Manuel Indaburo a hotărît să deschidă în incinta Teatrului Municipal un mic muzeu, numit "Muzeul Național", cu scopul de a afișa acolo cîteva mici colecții de obiecte cu origine arheologică, etnografică și naturală.
Mai tîrziu, sediul acestuia a fost mutat temporar în Palatul Tiwanaku, ca în 1922, din ordinul președintelui Bautista Saavedra să fie cumpărată clădirea definitiv și să fie declarată sediul permanent al muzeului. Dar, pînă în anul 1959, muzeul a fost unul multidisciplinar și abia în anul 1960, la 31 ianuarie, s-a decis denumirea definitivă de Muzeul Național de Arheologie.
Obiectele pe care le veți putea admira aici, vorbesc despre cultura poporului și evoluția acesteia pe parcursul mai multor secole. Artefactele provin din săpăturile arheologice, lucrări de excavație etc. și sunt în număr de aproximativ 50000. Cele mai grăitoare în acest sens sunt picturile și sculpturile, care reflectă o fuziune perfectă dintre cultura autohtonă și cea europeană. Obiectele aparțin unor astfel de culturi precum Tiwanaku, Chiripa, Inca.
Unul dintre cele mai valoroase exponate este o sculptură din piatră neagră, elaborată în formă geometrică și a aparținut culturii Chinpa, cu mai bine de 1500 de ani î.Hr. De asemenea, sunt de remarcat figurinele din bronz, mumiile aparținînd culturii Tiwanaku și animalele din perioada pre-columbiană.
În La Paz, mai puteți găsi și muzee ce țin nu doar de cultura Boliviei, dar și de educarea și cultivarea unui stil de viață sănătos. Un exemplu în acest sens este Muzeul Frunzelor de Coca.
Muzeul Frunzelor de Coca, care poate fi găsit ascuns după un rînd de restaurante și magazine şi nu are concurență în nici-un fel, pentru că este, practic, unic, prin ceea ce prezintă și ce păstrează în interiorul său. La intrarea în muzeu, fiecare vizitator primește simbolic cîteva frunze de coca, pentru a le mesteca pe parcursul vizitei. Fiind practicat chiar de la deschiderea muzeului, acesta a devenit un ritual.
Frunzele de coca au reprezentat un adevărat tezaur pentru oamenii care au trăit în Anzi, cu mai bine de 2500 de ani î.H. În resturile corpurilor descoperite astăzi, experții au descoperit o cantitate mare de substanță care se conține în frunzele de coca. Se zice că planta era foarte eficientă în lupta cu tumorile . Chiar și astăzi, oamenii din zonele muntoase folosesc planta pentru a stimula centrele respiratorii. Este extrem de eficientă pentru persoanele cu insufuciență pulmonară, sau pentru persoanele care trăiesc la altitudine, permițînd absorbția de către corp a unei cantități mari de oxigen.
În perioada colonizării, Biserica a interzis utilizarea plantei, dar mai apoi s-a recunoscut efectul ei medicinal. Explicația era, totuși, alta. Muncitorii deseori erau serviți cu coca, sporind, astfel, productivitatea muncii și reducînd pofta de mîncare. Nu este un secret că cocaina se extrage din aceste plante.
Muzeul a fost creat de către sociologi, medici, antropologi și are drept scop educarea populației și informarea ei cu privire la conținutul frunzelor de coca, deoarece în ultima perioadă de timp, în Bolivia , consumul de droguri a crescut semnificativ, mai ales în contextul faptului că, frunzele de coca, acolo, nu sunt considerate droguri.
Fiind fondat în anul 1925, Muzeul Național de Etnografie și Folclor este unul dintre cele mai „bogate” în sensul exponatelor întîlnite acolo, care numără peste 27571 de piese. Printre cele mai renumite arfecate se numără obiecte din ceramică ‚ţesături, monede care au aparţinut culturii Boliviei. De asemenea, aici se organizează diverse întruniri cu tematică etnologică.
Muzeul Național de Etnografie și Folclor se află astăzi pe locul Palatului Marchizului de Villaverde şi a fost fondat în anul 1730, îmbinînd în sine mai multe elemente care aparţin stilului colonial. Palatul era alcătuit iniţial din 3 curţi. Prima dintre acestea şi cea mai importantă a fost curtea care îmbină în sine un arc de triumf, vinării şi o sală de onoare. Toate acestea erau destinate pentru stăpîni şi membrii societăţii înalte care erau deseori invitaţi la diverse ceremonii.
Cea de-a doua curte era destinată pentru personalul care avea grijă nemijlocit de ordine şi de prepararea bucatelor. Şi nu în ultimul rînd este vorba despre a treia curte, care era de nivelul cel mai inferior şi era reprezentată de grajduri şi depozite.
În anul 2004, în Sucre a fost deschisă o sucursală pentru lărgirea Muzeul Național de Etnografie și Folclor.
