Cu o populaţie de 410.000 de locuitori şi o suprafaţă de 52 km pătraţi, pe coasta mediteraneană, se găseşte “oraşul ce nu doarme niciodată”- Tel Aviv, unul dintre cele mai populate oraşe din Israel, care este depăşit în această privinţă doar de Ierusalim. Datorită atracţiilor sale turistice precum muzee, parcuri, centre de dezvoltare şi cercetare , oraşul este vizitat anual de mai bine de 2,5 milioane de vizitatori din întreaga lume. Totuşi, cei care aleg anume acest oraş drept destinaţie turistică, ar trebui să ţină cont de faptul că se numără al 31-lea, cel mai scump oraş din lume. Tel Aviv se remarcă printr-o cultură destul de bogată, aici fiind de remarcat o serie de muzee, care încîntă de fiecare dată vizitatorii, prin artefactele pe care le păstrează.
Muzeul de Artă din Tel Aviv. Prima datare istorică despre acest muzeu a fost în 1932, cînd pe locul casei în care a trăit primarul orașului Tel Aviv, Meir Dizengoff, s-a hotărît crearea unei ”temelii„ pentru viitorul muzeu de artă. Mai tîrziu, în 1971, locația acestuia a fost schimbată în cea actuală. Peste aproape 30 de ani, construcția a fost extinsă, construindu-se o aripă adițională. Muzeul s-a remarcat printr-o serie de obiecte ce aparțin curentului clasic și contemporan, de asemenea, o serie de sculpturi care vorbesc despre bogata cultură israeliană. În cadrul muzeului sunt expuse picturi ale celor mai renumiți oameni de artă moderni, precum: Chaim Soutine, Pablo Picasso, Joan Miró, reprezentînd mișcări ale artei precum: fovismul, expresionismul german, cubismul, futurismul, constructivismul rus etc.
Printre cele mai valoroase picturi, care se numără în colecție este și cea a lui Roy Lichtenstein, o pictură murală- gingant, care se întinde pe o suprafață imensă, în foaier, la intrare.
Pe lîngă pictorii autohtoni, aici mai pot fi găsite lucrările unor austrieci, precum Gustav Klimt, a unor ruși, precum Wassily Kandinsky etc.
În grădina muzeului, sunt expuse lucrări care vin dintr-o donație, făcută în anul 1950 special pentru muzeu și include lucrările unor astfel de pictori precum: Jackson Pollock, Richard Pousette-Dart, Baziotes William etc.
De asmenea, muzeul promovează lucrările pictorilor contemporani, găzduind, periodic, anumite expoziții.
De curînd, în anul 2011, în partea de vest a clădirii a mai fost adăugată o anexă, care găzduiește obiecte ale arhitecturii israeliane și o secțiune specială pentru arta fotografică și artele vizuale. Această anexă se întinde pe aproximativ 18500 de metri pătrați de spațiu, clădirea fiind structurată în 5 niveluri.
În Tel Aviv, pe bulevardul 17 Ben-Gurion, se găsește Casa-Muzeu “Ben-Gurion” cu un bogat trecut istoric. În perioada anilor 1931 și 1968, în scopul apărării vieții și sănătății sale, aici și-a avut reședința non-formală prim-ministrul David Ben-Gurion și familia sa, care, oficial, se considera că se află la Ierusalim. De aici vine și denumirea actuală de Casa-Muzeu “Ben-Gurion”.
Muzeul a fost proiectat de arhitectorul israelian David Tuvia, iar construcțiile propriu-zise au început în anii 1930-1931. Inițial, casa era compusă dintr-o singură cameră, care se estima la valoarea de 350 Lire. Aici își duceau traiul, periodic, David Ben-Gurion și cei apropiați acestuia. Între anii 1946 și 1960, Casa-Muzeu nu numai că a fost extinsă, dar și renovată, devenind obiectul de artă actual, ce poate fi găsit pe bulevardul Ben-Gurion.
Casa - Muzeu este ridicată pe două niveluri, fiecare cameră păstrînd un anumit fragment din istoria Israelului. Spre exemplu, la primul etaj, se afla camera Renanei, fiica lui Ben-Gurion. Locul a servit drept punct strategic în perioada crizei Suezului, deoarece, pe lîngă funcția de adăpost, de aici Ben-Gurion comunica cu Moshe Dayan, șeful de stat și tot aici se afla atunci cînd primea vești cu privire la situația de pe cîmpul de luptă. Așadar, camera micuței Renane, deseori duce cu gîndul la „Operațiunea Cades ", atît de cunoscută în cadrul istoric.
Cel de-al doilea etaj, era dedicat întru-totul lui Ben-Gurion și pe lîngă dormitorul personal al acestuia, este de remarcat o bibliotecă care se întidea pe suprafața a 4 camere. Prim-ministrul avea coleția sa proprie de cărți, care numărau 20.000 și erau scrise în o mulțime de limbi, precum: franceză , latină, germană, rusă, engleză, ebraică, turcă, greaca veche și altele. De asemenea, la etajul 2, Ben-Gurion avea un ungheraș de studiu, în care acesta se refugia și obișnuia să scrie memorii în jurnalul personal. Tot de aici, prim-ministrul avea o linie telefonică directă, care îi permitea să țină legătura cu Ministerului Apărării. Toate cărțile pe care le păstra biblioteca, vorbeau despre sfera de interes a prim-ministrului și gradul său de intelect, deoarece domeniile la care se referau cărțile erau dintre cele mai diverse: istorie, cultură, religie etc.
Este imporant de menționat că primele tentative de formulare a Declarației de Independență a Israelului au avut loc tot aici și doar abia după aceea, evenimetul final a fost tranferat la Independence Hall.
Astăzi, Casa- Muzeu este deschisă pentru toți vizitatorii dornici de a afla tainele existenței lui Ben-Gurion. La moartea acestuia, prim-ministrul a notificat în testamentul său că lasă locuința în proprietatea statului, acesta și fiind motivul pentru care în 1977, Casa primește titlul de muzeu și este deschisă publicului larg. Aici puteți găsi obiecte sugestive, care vorbesc despre modul în care a trăit prim-ministrul și viața pe care a dus-o acesta în calitate de lider.
Muzeul Palmach este un altul, care comemorează evenimete istorice prin care a trecut statul. Acesta a fost deschis în anul 2000 și în calitate de proiect a fost elaborta de arhitecții Zvi Hecker și Segal Rafi. La intrarea în muzeu, vizitatorii pot observa o imitare a străziilor din Tel Aviv, în perioada anilor 1940- 1941, cînd acestea erau sub pericolul de a fi invadate de armata germană din Africa de Nord și de armatele de arabi. Intrînd în continuare în adîncurile muzeului, veți fi surprinși să descoperiți anturajul unei grădini de eucalipți pe timp de noapte, precum și diverse siluete evreiește care vă vor “urmări” pe parcursul întregii călătorii.
În cartierul Ramat Aviv din Tel Aviv, se găsește unul dintre cele mai importante muzee de istorie și arhelogie din Israel și este vorba despre Muzeul Eretz Israel, construit în anul 1953. Muzeul este proiectat sub forma unor pavilioane, fiecăruia dintre acestea fiindu-i specifice artefacte confecționate dintr-un anumit material, fie că este vorba despre sticlă, cermică, cupru, ș.a.
Intrînd în interiorul muzeului, vă veți pomeni în mijlocul perioadei calcolitice sau în epoca tîrzie a bronzului, acest fapt fiind demonstrat odată-n plus de artefactele de acolo: lame, dălți din cupru, ciocane, cuptoare din epoca bronzului, din epoca fierului, din perioada calcolitică etc.
Este de remarcat un pavilion specializat în obiecte din sticlă, care este de o valoare inestimabilă pentru muzeu. Aici sunt surpinse 3 epoci, reprezentate prin prisma artefactelor expuse: perioada sticlei presuflate, care a fost între secolele XV-I, î.H; perioada Romană și Bizantină, caracteristică secolelor I-VII, d.H și nu în cele din urmă, sticla suflată din perioada islamică, care aparține secolelor VII- XV d. H. Este interesant de observat printre pavilioanele muzeului și unul dedicat istoriei și dezvoltării serviciului poștal. Printre obiectele expuse veți vedea timbre, scrisori, fotografii, plicuri, o colecție întreagă de cutii poștale, toate aparținînd perioadei sec. XVIII și pînă la formarea staului în anul 1948.
Pe Bulevardul Rothschild 16, în Tel Aviv, veți putea vizita edificiul, care pe vremuri a servit drept “tribună” pentru anunțarea Declarației de Independență a Israelului. Așadar, este vorba despre Independence Hall, de unde la 14 mai, 1948, David Ben-Gurion anunța despre cel mai imporant eveniment din istoria Israelului. Astăzi, edificiul poate fi vizitat în calitate de muzeu, unde se păstrează cele mai importante obiecte, ce amintesc despre actul de dobîndire a Independenței. Între anii 1932 și 1971, construcția a servit drept sediu pentru Muzeul de artă, după care, acestuia i s-a schimbat locația.
Istoria apariției acestui edificiu este una foarte interesantă. În anul 1909, din inițiativa lui Meir Dizengoff ia naștere un mic cartier, pe un lot de teren cîștigat de acesta la loterie. În cadrul unei adunări, locuitorii au decis să denumească cartierul drept Tel Aviv. Odată cu trecerea timpului însă, cartierul s-a extins, transformîndu-se treptat într-un oraș, iar Dizengoff, bineînțeles, devine primul primar de Tel Aviv.
Anului 1930 îi corespunde un moment de grea încercare pentru familia lui Dizengoff, acesta fiind marcat profund de moartea soției sale. În același an, primarul hotărăște să transforme casa sa într-un muzeu, care avea să fie ulterior Muzeul de Artă, fondat în anul 1932. Sediul muzeului s-a păstrat în locuința lui Dizengoff pînă în anul 1971. În anul 1948, la 14 mai, anunță despre declarația de Independență, care imediat și este semnată. În aceeași zi, evenimentul este încheiat cu imnul Israelului, care răsuna atunci pentru prima oară.
Israelul se mîndrește și cu o serie de parcuri, care întotdeauna au reprezentat un punct atractiv pentru locuitorii Tel Aviv-ului, dar și pentru turiști:
Parcul Dubnow este situat chiar în centrul orașului și este denumit în cinstea unui scriitor, istoric, de origine evreiască. Este locul perfect pentru plimbările cu familia sau prietenii.
Parcul Meir a fost oficial deschis pentru vizitatori în anul 1944, la 10 martie. După cum este de presupus, denumirea parcului a fost dată în cinstea lui Meir Dizengoff, primul primar al Tel Aviv-ului.
Parcul Charles Clore este situat la aproximativ o milă între orașele Tel Aviv și Jaffa. Fiind amplasat de-a lungul mării Mediterane, plimbările pe malul acesteia sunt o plăcere pentru turiștii ce aleg parcul drept loc de recreare.
Dacă sunteți în trecere prin Tel Aviv, atunci nu ezitați să treceți prin cel mai vizitat, dar și cel mai scump bulevard din oraș, Bulevardul Rothschild. Acesta este dotat cu piste pentru pietoni și biciclete. Denumirea actuală a bulevardului, a fost inițial alta și anume cea de Rehov Haam, care s-ar traduce ca și “casă a poporului”, dar puțin mai tîrziu, din insistența locuitorilor acestui bulevard, denumirea a fost schimbată în “Rothschild”, în memoria unui baron pe nume Edmond James de Rothschild. Trebuie de menționat că Independence Hall,unde a avut loc semnarea actului de Independență, se află, la fel, pe bulevardul Rothschild. Locul propriu-zis, este un centru finaciar și social al întregului oraș. Pînă în anul 2005, bulevardul s-a aflat într-o continuă degradare în ceea ce privește construcțiile, monumentele. Dar, foarte curînd, aici s-au construit noi edificii, s-au renovat cele axistente, forfota vieții sociale reînnoindu-se și odată cu protestele sociale din 2011.
De curînd, un studiu elaborat cu privire la cele mai atractive destinaţii turistice, a plasat Tel Aviv-ul pe locul 5 printre cele mai rîvnite destinaţii din Orientul Mijlociu şi Africa. Aici veţi avea posibilitatea să faceţi călătorii fie cu autobusul, fie pe jos, iar un beneficiu important este faptul că în orice colţ al oraşului, veţi găsi o gamă largă de servicii oferite de ghizi, disponibili să relateze lucruri interesante în o mulţime de limbi. Fiind pregătit de o potenţială «invazie » de turişti, Tel Avivul are în palmares mai bine de 40 de hoteluri, cu 6500 de camere. De asemenea, oraşul este foarte valoros pentru plajele sale, care în sezonul cald sunt arhipline. Nu mai puţin atractive sunt parcurile şi locurile protejate, care oferă o atmosferă de linişte şi relaxare pentru cei ce aleg să petreacă timpul acolo. Conform datelor existente, aproximativ 20% din teritoriul Tel Aviv-ului sunt spaţii verzi.
