Pe un platou înalt, în centrul Mexicului, este situată capitala acestui stat, Mexico City (din spaniolă Ciudad de Mexico). Orașul deține nu numai statutul de capitală, dar, mai este considerat un centru cultural, politic, economic al întregului Mexic. Fiind un oraș modern, cu multe oportunități, acesta găzduiește o populație de 8,851,080 de locuitori. Raportînd la suprafața teritorială, obținem o densitate de 6,000 loc. pe km2 . Așadar, în privința numărului de locuitori pe km2, Mexico city este al cincilea, cel mai aglomerat loc de pe pămînt.
Plimbîndu-vă pe străzile orașului, veți fi uimiți să descoperiți , pe lîngă construcțiile contemporane zgîrîie-nori, și monumente datînd de secole. Mexico city este considerată, pe bună dreptate, una dintre capitalele mondiale ale culturii, deoarece deține al treilea loc in lume după numărul de teatre, fiind depășit doar de Londra și New York. Printre cele mai renumite destinații turistice de aici se numără:
Piramida Soarelui (Pyramid of the Sun) este una dintre cele mai mari piramide din lume. Ceea ce putem vedea astăzi, este munca depusă treptat, pe parcursul mai multor secole. Prima etapă a început în perioada anilor 100 d.Hr. Pe pereți au fost imprimate picturi murale(șarpi, stele, capete etc.), care însă, odată cu trecerea secolelor s-au șters completamente. La cea de-a doua fază, pe lîngă lărgirea dimensiunilor piramidei (224.942 de metri), s-a mai construit un altar, care n-a rezistat tuturor intemperiilor vremii, așa încît, astăzi nu mai poate fi admirat de turiști. De un interes sporit este locul amplasării piramidei. De aici, s-ar fi observat diverse evenimente astrologice, importante pentru societatea antică. Totuși,s-a descoperit că piramida a fost construită pe o peșteră, care, inițial, se presupunea că s-a format în mod natural, dar recent, cercetătorii au descoperit că peștera propriu-zisă a fost realizată prin munca umană, servind, pe semne, drept mormînt regal. La fel, de curînd, oamenii de știință au descoperit în interiorul peșterii corpuri umane, aparținînd copiilor mici, care pe semne fusese îngropați de vii, deoarece alături au fost găsite săgeți, obiecte prețioase, totul semănînd cu un ritual de sacrificiu în numele viitoarei construcții.
México Plaza. Mexic, este orașul recordurilor, deoarece tot aici, veți putea vedea cea mai mare arenă din lume, destinată renumitelor lupte cu taurii. Arena poate găzdui 41262 de spectatori. Anul fondării acesteia se consideră 1946. De atunci, luptele cu taurii au devenit, mai că, un ritual, care se desfășoară sub denumirea de festivalul “Corrida Aniversario”.
Piramida Lunii (The Pyramid of the Moon). Puțin mai la vest de Teotihuacan, veți fi impresionați să descoperiți “Piramida Lunii”. Dintr-o altă limbă, aceasta s-ar traduce ca și „Piatră de protecție”. Cercetările arată că monumentul a fost construit între anii 200 și 450 d.Hr. Deasupra piramidei, găsiți un altar în numele zeiței Teotihuacanului, simbol al apei, pămîntului și al fertilității. În fața acestuia, mai puteți admira o platformă cu o arhitectură originală, care îmbinînd mai multe elemente, formează "Crucea Teotihuacan." De o originalitate deosebită este monumentul zeiței, din palmele căreia curge apă, potrivit cercetătorilor, divină și dătătoare de viață.
Această construcție, dintotdeauna a trezit interesul oamenilor de știință, care pe lîngă originea piramidei, aveau să afle și alte amănunte legate de cultura Teotihuacan. Așadar, după ce s-au făcut săpături în subteranul piramidei, s-au descoperit mai multe obiecte prețioase și morminte, care vorbesc despre un șir de ceremonii petrecute acolo și dedicate zeității. Sunt de remarcat bijuterii, lame, schelete umane și animale, care conform analizelor, datează cu anii 100 și 200 d.Hr. Mai recent, specialiștii au descoperit un mormînt, înzestrat cu diverse artefacte precum vîrfuri de lance, figurine și un schelet aparținînd unui bărbat și un șarpe. Tot descoperirile recente, vorbesc despre faptul că “Piramida Lunii” a cunoscut cel puțin șase lucrări de reconstrucție.
Palatul Național din Mexico City, fiind construit pe piața principală a Mexicului, este unul dintre cele mai vizitate și renumite locuri din oraș. În trecut, palatul era utilizat ca reședință pentru clasa conducătoare a Mexicului. Astăzi, aici este sediul executivului din Mexic. Tot în palatul propriu-zis, este alocat un anumit spațiu pentru Trezoreria Federală și Arhiva Națională.
Arhitectura palatului este una grandioasă. Partea din față a construcției, este cuprinsă dinspre nord și sud de două turnuri. De asemenea, palatul are 3 intrări importante: o ușă orientată spre sud, care dă spre birourile prezidentiale, una orientată spre nord, care poartă numele de Mariana, în cinstea creatorului acesteia, Mariano Arista, 1850. În trecut, acest loc era utilizat pentru ședințele de judecată, fiind dotată cu săli speciale de judecată și de tortură. Astăzi, aceasta adăpostește Ministerul de Finanțelor, mai exact- Trezoreria. Pentru a garanta siguranța bunurilor, arhitectorul Augusto Petriccioli a construt-o din fier și bronz .
Fiecare element al acestui palat este împînzit în istorie. Spre exemplu, deasupra ușii centrale, este un balcon, de unde pe timpuri, însuși președintele Mexicului saluta poporul întru comemorarea independenței Mexicului. Tot aici, se găsește un clopot, parte importantă din orice ceremonie, din care a sunat Miguel Hidalgo pentru a chema ostașii împotriva Spaniei. Inițial, clopotul a fost păstrat la biserica Dolores Hidalgo, ca mai apoi să fie adus la palat. Ușa centrală are ieșire la o terasă, aranjată în stil baroc. Scările și pereții, pînă la etajul doi sunt pictați de Diego Rivera, reprezentînd un tablou istoric al anilor 1521 – 1930. Imaginea se întinde pe 450 m pătrați. Pe un alt perete, orientat spre dreapta, puteți admira imaginea zeului Quetzalcoatl, de origine aztecă. Acesta se presupune că și-ar fi sacrificat propriul sînge pentru viața poporului său. Din acest motiv, Quetzalcoatl este interpretat de popor drept rege și patriarh, el fiind reprezentat în pictură ca un luceafăr.
Pe cea mai vizibilă și spațioasă parte a construcției, pictorii au ales să reprezinte imagini înfiorătoare, reprezentînd tortura sau preoți care apără drepturile populației indigene.Și acest lucru nu în zadar, deoarece mesajul central al acestei imagini este revoluția și lupta pentru independență.
Pe panoul din partea stîngă, este reprezentată istoria Mexicului, prin prisma unor personaje istorice renumite precum : John D. Rockefeller, Karl Marx etc. Imaginile reflectă o imagine subiectivă a istoriei, mai bine zis este vorba despre părerea personală a autorului picturii murale Diego, care a inclus-o printre subiecții picturii și pe soția sa.
La etajul superior, cîndva se găsea un teatru, care a devenit mai apoi, din 1829 pînă în 1872 Camera Deputaților. Aici, putem spune că s-a petrecut cel mai important eveniment, a fost scrisă Constituția țării.
Deși palatul este foarte spațios, sunt disponibile pentru vizitatori doar o parte din săli. În ansamblu, palatul este decorat cu marmură. Fațada este reprezentată prin scutul monarhiei, precum și un vultur cu un șarpe capturat, simbol al puterii și biruinței.
În trecut, camerele în care locuiau persoanele de stat, precum dormitoarele sau saloanele erau echipate foarte meticulos cu elemente de lux și confort. Spre exemplu blănuri de iepure, tesături fine din bumbac, covoare. De asemenea, fiecare membru al personalului de deservire, precum gardieni, cameriste, bucătari, aveau camere proprii, individualizate.
Palatul Național poate fi considerat ca fiind simbolul poporului, deoarece menirea acestuia a fost dintotdeauna de a găzdui cele mai importante “feți” ale statului. Inițial, a puterilor pămîntene, apoi a șefilor de stat mexicani.
Astăzi, palatul este „pupitrul” principal de la care se salută poporul în ajunul zilei Naționale a independenței. De asemenea, întîlnirile care se preconizează cu alți șefi de state, prim-miniștri, sau, pur și simplu, oaspeți importanți, decurg, aproape întotdeauna, la Palat.
Muzeul Național de Antropologie. Datorită patrimoniului său deosebit de bogat, muzeul este considerat cel mai vizitat din Mexic. Arhitectura acestuia este una excepțională. În centrul unei terase este un iaz imens, acoperit cu o umbrelă din beton și susținută de un stîlp. Deasupra acesteia, este simulată o cascadă artificială. Întregul teritoriu pe care se întinde Muzeul este de aproximativ 8 hectare, mai exact 79700 de metri pătrați. Deși se numără a fi 23 de camere pentru exponate, multe dintre acestea pot fi admirate chiar în aer liber.
Inaugurarea acestui muzeu a avut loc în anul 1964, sub conducerea președintelui Adolfo López Mateos. Construcția este impunătoare nu doar din perspectiva arhitecturii, care este, indiscutabil, una veritabilă, dar și datorită exponatelor unicale păstrate aici. Drept exemplu poate servi: Piatra Soarelui, artefacte găsite în junglele din Tabasco și Veracruz, obiecte ale civilizației Maya etc. De asemenea, există secțiuni în cadrul muzeului, dedicate unor altor culturi, precum cele din: Grecia, China, Egipt, Rusia, Spania, etc.
Fiți atenți totuși, cînd vine vorba despre acest muzeu, pentru că deseori este confundat cu un alt muzeu “Muzeul Național de Antropologie și Istorie”. Cel care ne interesează pe noi, deține mai mult artefacte ale perioadei pre-columbiene și moderne.
Teatrul Degollado fascinează prin arhitectura sa și aranjamentul artistic inedit. Dacă intenționați să-i faceți o vizită, atunci îl puteți găsi între Hidalgo Avenue și Avenue Morelos. Primele spactacole și evenimente culturale la teatrul Degollado au avut loc începînd cu anul 1866, cînd s-a inaugurat localul. Prin octombrie 1855, Antonio Perez Verdia vine cu inițiativa de a construi acest teatru și la doar 2 luni, este semnat decretul oficial care permitea începerea construcțiilor, astfel încît, în scurt timp, este pusă piatra de temelie. Era preconizat ca lucrările să se finiseze rapid, ținînd cont de tempoul rapid cu care acestea se începuse, dar datorită implicării Mexicului într-un război care a durat aproximativ 3 ani și a schimbării de guvernare, lucrările s-au prelungit. Ba mai mult, Pedro Amazon, guvernator la acele timpuri, a decis că e mai bine să numească teatrul “Degollado"(varianta actuală), pentru că inițial, acesta urma să fie numit "Teatrul Alarcon". Tocmai în anul 1866 a fost acceptată această propunere, pînă atunci, orice tentativă fiind respinsă. La 13 septembrie al aceluași an, odată cu premiera operei "Lucia di Lammermoor" a fost inugurat și teatrul. Toate lucrările de restabilire care s-au petrecut pe parcursul timpului, au fost, nu atît de reconstrucție, cît de îmbunătățire a picturilor și de adăugare a unor elemente noi. Fațada este acoperită cu picturi murale care reprezintă scene din “Divina Comedie”, de Dante Alighieri.
Spitalul Cabañas este un adevărat tezaur atît pentru patrimoniul Mexicului, cît și pentru cel mondial. Cabañas se numără printre cele mai mari și mai vechi spitale din America. Data fondării se consideră 1791, cînd Episcopul de Guadalajara consideră de cuviință să îmbine în această construcție mai multe elemente: orfelinat, azil și spital. Denumirea sa provine de la numele arhitectorului care a primit însărcinarea de a proiecta construcția și anume Juan Ruiz de Cabañas. Elaborînd schema acestui spital, arhitectorul s-a bazat pe construcții deja existente precum cea din Madrid - El Escorial și Paris- Les Invalides. Deși designul este unul deosebit, scopul a fost acela de a crea o construcție funcțională. De aceea, a fost construit într-un singur etaj, ceea ce permitea trasportarea mai ușoară a bolnavilor. Anul 1823 este unul tragic, cînd arhitectorul de Cabañas moare. Construcțiile au continuat, dar o bună perioadă de timp, spitalul a fost folosit în calitate de cazarmă. Secolul XX, mai exact perioada de pînă în 1980, este cea a activității plenare, cînd edificiul este utilizat în scopurile proiectate inițial, adică în calitate de spital.
Piramida Soarelui (Pyramid of the Sun) este una dintre cele mai mari piramide din lume. Ceea ce putem vedea astăzi, este munca depusă treptat, pe parcursul mai multor secole. Prima etapă a început în perioada anilor 100 d.Hr. Pe pereți au fost imprimate picturi murale(șarpi, stele, capete etc.), care însă, odată cu trecerea secolelor s-