O atentie deosebita a fost acordata descoperirii Drumului Maritim de Nord, adica stabilirii celei mai scurte cai din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, prin marile Arcticii.
Dupa mai multe încercari, prima nava care a parcurs acest drum de nord - de la Arhanghelsk în Oceanul Pacific - într-un singur anotimp navigabil, a fost spargatorul de gheata '' Sibireakov '', în anul 1935, sub conducerea savantilor geografi Vize si Smidt. Abia în anul 1939, pentru prima data în istorie, spargatorul de gheata '' Litke '' a executat ambele drumuri, dus si întors, în aceeasi vara. Astfel, s-a ajuns la realizarea Drumului Maritim de Nord.
Importanta acestui drum rezulta fie si dintr-o sumara cercetare a hartii Uniunii Sovietice. Pentru a ajunge de la Leningrad la Vladivostok prin canalul Suez, navele parcurg o distanta de 23 000 km, iar ocolind Africa pe la Capul Bunei Sperante, 29 000 km. Ori, aceeasi cursa prin Drumul Maritim de Nord însumeaza doar 14 280 km, afara de faptul ca portiunea Murmansk - Vladivostok este cuprinsa în întregime în sfera suveranitatii teritoriale si de stat a Uniunii Sovietice ( acum Rusia ). Este singura artera de comunicatie în regiunile de nord ale Asiei si Europei prin intermediul careia se aprovizioneaza populatiile nordice si se fac transporturi foarte economice legate de valorificarea resurselor inepuizabile ale regiunilor arctice.
Cercetatorii polari sovietici au dus cu cinste stafeta predecesorilor lor Nansen, Amundsen, Peary si a altora spre noi cuceriri ale stiintei.
În afara de Svernaia Zemlea, în Arctica au fost descoperite multe alte insule mici. Pe ghetarii în deriva au fost instalate numeroase statiuni polare si observatoare, care studiaza sistematic acest tinut. Se efectueaza si cercetari oceanografice care au luat amploare deosebita dupa 1948.
Statiunile polare efectueaza cercetari complexe, oceanografice, geofizice, meteorologice, aerologice. M.M. Somov erou al Rusiei, doctor în stiinte geografice a condus stiunea '' Polul Nord 2 '', înfintata in anul 1950, A.V.Tresnicov,care a participat la 12 expeditii arctice si a tiparit 16 lucrari stiintifice, a condus statiunea '' Polul Nord 3 '' înfintata in anul 1954, iar G. I. Tolszicov a condus statiunea '' Polul Nord 4 ''.
Treptat, au aparut noi statiuni polare, ajungându-se în momentul de fata la peste 30.
Pentru asigurarea navigatiei si a cercetarilor stiintifice in Arctica, în anul 1939 s-a construit spargatorul de gheata atomic '' Lenin '', cel mai mare din lume, având 44 000 cai putere, si care a lucrat in Arctica trei ani fara întrerupere si fara sa fie alimentat cu combustibil ( datorita celor trei reactoare atomice instalate la bord ). S-a calculat ca spargatorul de gheata '' Lenin '' ar putea înconjura Pamântul de 8 - 10 ori fara reîncarcarea cu combustibil a reactoarelor sale.
Numai într-un singur an ( 1962 ) spargatorul de gheata '' Lenin '' a eliberat dintre gheturi 90 de vase. Experienta câstigata prin darea în exploatare a spargatorului atomic '' Lenin '' va servi la punerea bazelor planului de perspectiva în crearea unei puternice flote de spargatoare de gheata.
În anii 1945 - 1946, S.U.A si Anglia au organizatcercetari în Arctica si în special în tinuturile polare. S-au studiat : circulatia aerului, structura paturilor înalte ale atmosferei etc. Între anii 1950 si 1960, bombardiere grele americane au studiat posibilitatile de aterizare pe banchize în Marea Beaufort si de stabilire a unor cai aeriene internationale permanante.
Mai multe state capitaliste au efectuat expeditii maritime militare, acordând o atentie deosebita navigatiei submarinelor sub gheata. Spargatorul de gheata american '' Edisto '' a ajuns pâna la 85° latitudine nordica. Mare Vâlva a produs în presa americana o calatorie pe sub gheturi a submarinului atomic american '' Nautilus ''. La nord de Groenlanda, s-au creat în Marea Beaufort si în alte localitati statiuni meteorologice americane care furnizeaza date sftiintifice importante.
Descoperirile geografice ale secolului al XX-lea in Arctica americana, daneza, norvegiana sunt strâns legate si de numele lui Knut Iacob Rasmussen, pasionat cercetator al vietii eschimosilor ( poate si pentru faptul ca mama sa era o femeie eschimoasa casatorita cu un danez ). Dupa ce a participat la expeditiile daneze dintre anii 1902 si 1908 în Groenlanda, Rasmunssen a organizat între anii 1912 si 1933 sapte expeditii, asa numitele '' Expeditii Thule '' ( dupa denumirea asezarii Thule - baza stiintifica de pe tarmul golfului Baffin ). Cu acest prilej, Rasmunssen a realizat si cea mai lunga calatorie ( 15 luni ) cu sanii trase de câini.
În pragul secilului al XX-lea, Drumul Maritim de Nord-Vest ( spre deosebire de Drumul Maritim de Nord - numit si Drumul Maritim de Nord-Est - , Drumul Maritim de Nord-Vest este cel care traverseaza marile tinutului Arctic pe la nordul continentului american din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific ) , explorat timp de trei secole de englezi, canadieni, danezi, îsi asteapta cuceritorul si acesta a fost Roald Amundsen care, pe barca cu motor '' Gjöa '' , însotit de sase oameni, a parcurs între anii 1903 si 1906 întreag drumul din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, ocolind pein Arctica continentul american.
În 1944, canadianul Larsen Henry parcurde într-o singura perioada de navigatie Drumul Maritim de Nord-Vest, din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific.
Paralel cu cautarea Drumului Maritim de Nord-Vest multe din expeditiile amintite, precum si alte expeditii arctice americane, daneze, norvegiene si-au propus urmatoarele obiective:
- Sa Cerceteze Groenlanda si alte regiuni arctice
- Sa ajunga la Polul Nord
- Sa exploreze Drumul Maritim de Nord-Vest, ocolind Europa si Asia
