În aprilie 1964, pe toate posturile de radio ale Uniunii Sovietice s-au facut auzite vocile participantilor la expeditia de pe '' Celiuskin '', care mai fusesera auzite si acum 30 de ani, când întreaga lumeparticipa la drama celor 104 de oameni sovietici din mijlocul gheturilor polare.
Ce se întamplase cu 30 de ani în urma ?
Pe vasul '' Celiuskin '', o expeditie condusa de cunoscutul savant si explorator sovietic ( de atunci ) Otto Smidt, încearca sa strabata Drumul Maritim de Nord fara a fi însotita de vreun spargator de gheata. Expeditia era aproape de sfârsitul misiunii ce si-o asumase, când, ajungând in strâmtoarea Bering, vasul este prins între sloiuri de enorme de gheata si strivit ca o jucarie. Cei 104 oameni ( printre care si 10 femei si doi copii ) abia au avut timp sa se refugieze pe un ghetar în deriva.
Si, in timp ce semnalele S.O.S , rascoleau lumea, pe banchiza se organiza viata colectivului în conditii dictate de împrejurari. Din sfarâmaturile vasului, pescuite din apa, s-au construit adaposturi înpotriva frigului si a furtunilor foarte puternice din acea perioada. În nadejdea unui ajutor ( ce putea veni si peste 1 an pe care unui spargator de gheata cel mai probabil ), se depuneau eforturi uriase in vederea nivelarii unui teren pe care sa poata ateriza si decola si avioane in eventualitatea ca ar reusi sa strabata distantele si furtunile mai repede decat un vas.
Între timp au fost mobilizati cei mai experimentati aviatori din diferite colturi ai Uniunii Sovietice pentru salvarea naufragiatilor. Totodata, s-a stabilit cu membrii expeditiei o legatura permananta prin radio. Sperantele de salvare începusera sa se contureze. Barbatia si optimismul lui Otto Smidt reusisera sa mobilizeze toate energiile pentru a învinge greutatile traiului pe sloiul de gheata. Deodata, un zgomot asurzitor umplu cerul si pamântul : ghetarul se frânse în doua iar adaposturile faurite fura despartite de un '' canal '' de apa al carui fund era undeva, dincolo de 2000 m adâncime.
- Iata-ne, deci, la Venetia ! glumi Otto Smidt, înbarbatându-si echipajul, iar acesta îsi înzeci puterile pentru a se salva din aceasta noua nenorocire.
... Dar iata ca un avion razbeste printre ceturi si vânturi, face zborurile de recunoastere, aterizeaza, apoi decoleaza. Primii naufragiati sunt în drum spre casa, apoi altii si altii pâna ce au fost salvati toti cei 104.
În anii urmatori, începânddin 1934 si pâna în 1952, cercetarile in Arctica sunt legate de numele lui V. I. Voronin, care a efectuat mai multe expeditii pe spargatorul de gheata '# Ermak ''. Voronin a ramas mai apoi pâna la moartepe bortul altui spargator de gheata în marea Kara, lasând în urma sa o pliada de încercati cercetatori ai Arcticii : Babuskin, Ciuhnovski si altii.