Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oara în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orasului medieval din acest loc. Toponimul Clus are semnificatia de „închis” în latina si se refera la dealurile care înconjoara orasul. O alta ipoteza acceptata este aceea a provenientei numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecatoare între munti» sau din clusa «stavilar, baraj»).
Alte denumiri frecvente ale orasului sunt cea maghiara si cea germana, Kolozsvár si, respectiv, Klausenburg. Klausenburg a fost una dintre cele sapte cetati medievale sasesti ale Transilvaniei (în germana Siebenbürgen, cu sensul de Sapte Cetati). Primul nume românesc al orasului a fost Clus, scris uneori si Klus. Denumirea de Cluj s-a încetatenit mai ales dupa ce orasul a devenit parte a Regatului României în 1918.
Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Nicolae Ceausescu si publicat în Buletinul Oficial al RSR din 18 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei stravechi asezari - marturie a vechimii si continuitatii poporului român pe aceste meleaguri. Nicolae Ceausescu a acordat totodata ordinul "Steaua Republcii Socialiste România" clasa I municipiului Cluj-Napoca, "dînd o înalta apreciere contributiei aduse de cetatenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate si progres social si la înfaptuirea politicii partidului si statului de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastra. Cele doua decrete nu au fost abrogate pâna în prezent.
Prima atestare documentara a unei asezari pe teritoriul de astazi al Clujului a fost facuta de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a mentionat aici una dintre cele mai însemnate localitati din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane dateaza din perioada imediat urmatoare razboaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108, si consta dintr-o borna militara, descoperita la Aiton, rezultata de la constructia unui drum strategic imperial. Fondata pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus. Ea devine asezare urbana (civitas) în timpul împaratului Hadrian, în anul 124 d.Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscriptii. Ajunsa capitala a provinciei, Napoca este ridicata apoi la rangul de colonia, fiind denumita Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marcus Aurelius sau de Commodus. Orasul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilitati fiscale pentru cetatenii sai. Exista numeroase dovezi arheologice ale continuitatii romane la Napoca.[5] Dupa retragerea administratiei romane din Dacia, în anul 271 d.Hr., viata urbana odinioara înfloritoare avea sa înceteze. În epoca medievala, Clujul a fost atestat documentar pentru prima data în anul 1167, sub denumirea Castrum Clus.
Mari grupuri de colonisti sasi s-au asezat în cetatea Clujului în timpul regelui Stefan al V-lea al Ungariei, dupa decimarea populatiei orasului în timpul atacurilor tatare. Cetatea Regala Castrum Clus a dobândit o organizare urbana pâna în secolul al XV-lea. Împaratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodata rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului dreptul de oras liber. Treptat, Clujul a devenit un centru pentru productia si schimbul de marfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar si cu distractiile specifice orasului. Pe atunci populatia era formata din sasi, unguri si, în mica masura, din români.
Rolul meseriasilor în muncile orasului a crescut, dezvoltându-se mai multe bresle mestesugaresti. De acest lucru s-a îngrijit si Matia Corvin, rege al Ungariei între 1458 si 1490, nascut aici. El a acordat o serie de 41 de privilegii localitatii sale natale, aparând-o în conflictele cu asezarile din jur. În privinta populatiei, a decis sa acorde unor iobagi dreptul de a se stabili în oras.
Cetatea Clujului si-a câstigat pâna în secolul al XV-lea recunoasterea europeana. Arhitectura specifica europeana, stilul gotic târziu se regaseau în Biserica Romano-Catolica „Sfântul Mihail”, dar si în multe case particulare. Oamenii avuti studiau la scoli renumite ale Vestului. Din cauza nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la rascoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comerciantilor si a mestesugarilor a implicat îngradirea nobilimii si a clerului. Un carturar sas, nascut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cartile pe care le-a tiparit, dar si la modernizarea orasului, care avea sa întretina o tipografie, o baie publica, o fabrica de hârtie si una de bere. Dinastia Báthory a contribuit si ea la cresterea economica si demografica, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparata doar cu Brasovul.
Baba Novac, un important ostas al lui Mihai Viteazul, a fost judecat si ars de viu în oras. Întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Voda, a cinat pentru ultima data la Cluj, dupa care a fost ucis din ordinul generalului Basta la 3 km sud de Turda.
Acest text a fost preluat de pe Wikipedia si este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire în conditii identice
