Cea mai puternica explozie vulcanica - Travelers-way.com

Tambora, este vulcanul cu cea mai puternica eruptie (5-7 aprilie 1815), situat în N ins. Sumbawa din arhipelagul indonezian; volumul materialelor vulcanice aruncate în aer a fost estimat la 151,7 km3, ceea ce înseamna de doua ori si jumatate mai mult decât la eruptia vulcanica de pe ins. Thira si de peste opt ori mai mult decât la cea din ins. Krakatoa (vezi articolul K.). Eruptia a retezat mai mult de 1 000 m (1 250 m) din vîrful vulcanului, care se ridica la peste 4 000 m, reducându-l la înaltimea actuala, de 2851 m, si a dus la formarea unui crater imens, având un diametru de 11 km. Aproximativ 12 000 de oameni au murit din cauza ploilor au fierbinti de pietre si cenusa si cca 80 000 datorita foametei provocate de eruptie pe ins. Sumbawa si Lombok (din vecinatate).

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------

Muntele Tambora este situat pe insula Sumbawa. Acesta este un segment al "Arcului Sunda", un sir de insule vulcanice care formeaza lantul de sud al arhipelagului indonezian. Tambora formeaza propria peninsula pe Sumbawa, cunoscuta sub numele de Peninsula Sanggar. În partea de nord a peninsulei se afla Marea Flores, iar la sud este Golful Saleh, 86 de km lungime si 36 km latime. La gura Golfului Saleh exista un ostrov numit Moyo (indoneziana: Pulau Moyo).

Pe lânga interesul sau pentru seismologi si vulcanologi, care monitorizeaza activitatea muntelui, Muntele Tambora este o zona de studii stiintifice pentru arheologi si biologi. Muntele, de asemenea, atrage turisti pentru activitatile de drumetii si pentru fauna salbatica. Cele mai apropiate doua orase sunt Dompu si Bima. Exista trei concentratii de sate în jurul pantei muntelui. La est este satul Sanggar, la nord-vest sunt satele Doro Peti si Pesanggrahan, si la vest este satul Calabai.

Exista doua rute de ascensiunea pentru a ajunge la caldera. Prima ruta începe de la sud-estul muntelui din satul Doro Mboha. Acest traseu urmeaza un drum pietruit, printr-o plantatie de cajou pâna când ajunge la 1150 de metri deasupra nivelului marii. Sfârsitul acestui traseu este partea de sud a calderei la 1950 de metri. Aceasta locatie este de obicei folosita ca o tabara de baza pentru a monitoriza activitatea vulcanica, deoarece este nevoie de doar o ora pentru a ajunge la caldera. Al doilea traseu porneste de la satul Pancasila în nord-vestul muntelui. Folosind a doua cale, caldera este accesibila numai pe jos.

Tambora se afla la 340 km nord de sistemul Groapa Java si la 180-190 km deasupra suprafetei superioare a zonei de subductie active din nord. Insula Sumbawa este flancata atât la nord cât si la sud de scoarta oceanica. Rata de convergenta este de 7,8 cm/an. Se estimeaza ca Tambora s-a format în urma cu 57000 ani Depunerile din straturile sale s-au scurs din camera magmatica mare din interiorul muntelui. Insulita Mojo a fost formata, ca parte a acestui proces geologic în care Golful Saleh, prabusit în caldera camerei cu magma drenata, a aparut pentru prima data ca un bazin mare, în urma cu aproximativ 25.000 de ani.

Potrivit unui studiu geologic, înainte de eruptia din 1815 Tambora a avut forma unui stratovulcan tipic, cu un con vulcanic simetric ridicat si cu un singur orificiu central. Diametrul la baza este de 60 km. Gura vulcanica centrala emite frecvent lava, care curge pe o panta abrupta.

De la eruptia din 1815, portiunea de mai jos contine secvente intercalate de depozite de materiale de lava si materiale piroclastice. Curgerile de 1-4 m grosime de lava constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgura a fost produsa de fragmentarea fluxurilor de lava. În sectiunea superioara, lava este amestecata cu zgura, tuf si curgeri piroclastice. Exista cel putin douazeci de conuri "parazitare". Unii dintre ele au nume: "Tahe" (877 m), "Molo" (602 m), "Kadiendinae", "Kubah" (1648 m) si "Doro Api Toi". Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lava bazaltica.