Descriere Groapa Marianelor - Travelers-way.com

Groapa Marianelor este situată  în Oceanul Pacific, la est de Insulele Mariane, în apropierea Japoniei. După cum se cunoaște deja, acesta este cel mai  profund  locul de pe pământ.  Astfel de fenomene, precum a avut loc în cazul formării Groapei Marianelor, se produc  în urma  subducției. Cu alte cuvinte, ele se formează atunci când două plăci tectonice se ciocnesc. La punctul de coliziune, una dintre plăci se scufundă sub cealaltă,  în mantaua Pământului, creând un șanț oceanic.
Groapa Marianelor se întinde pe o suprafață de  mai mult de 1580 mile ( 2540 km ), cu o lățime medie de 43 de mile ( 69 km ).
Măsurarea celei  mai  adânci depresiuni oceanice,  Groapa Marianelor este o sarcină extrem de dificilă, având în vedere necesitățile tehnice de livrare a  instrumentelor  pentru  o astfel de locație, situată la mii km distanță în adâncuri.

Pentru a vă face o închipuire mai exactă despre  adâncimea efectivă a  Groapei  Marianelor, luați în considerare următoarele: dacă Muntele Everest  este cel mai înalt punct de pe pământ (fiind situat la 8850 de metri  înălțime), atunci, în cazul Gropii  Marianelor, ar fi încă 2183 de metri  deasupra. Groapa Marianelor este de cinci ori mai mare decât Marele Canion. Mai mult decât atât, în timp ce mii de alpiniști au escaladat cu succes Muntele Everest- cel mai înalt punct de pe Pământ, doar doi oameni au coborât la cel mai adânc punct al planetei - Groapa Marianelor. Cea mai profundă parte a oceanului se numește zona abisală și  este gazda a mii de specii de nevertebrate și pești, inclusiv ciudățenii, cum ar fi peștele Angler, numit astfel  pentru că folosește o lumină specifică pentru a atrage prada. Bioluminiscența este lumina generată de un organism viu, ca urmare a unei reacții chimice interne. Singurul animal de suprafață, care dispune de această capacitate este Pyractomena  boreală, de asemenea, cunoscută  sub numele de Firefly.

Datorită adâncimii sale extreme, Groapa Marianelor este învăluită în întuneric perpetuu, iar temperatura este de doar câteva grade peste punctul de îngheț. Presiunea apei de la partea de jos a șanțului este  de o mie de ori mai mare decât presiunea atmosferică standard de la nivelul mării. Mai mult, presiune crește odată cu adâncimea.
Pentru a vă putea face  o impresie aproximativă despre presiunea apei la cel mai adânc loc de pe pământ, imaginați-vă  aproximativ 50 de avioane jumbo deasupra dvs. Cu toate acestea, chiar și aici, viața prosperă,  potrivit oamenilor de stiință, care au luat o mostră experimentală de pe fundul mării.

Mediul din adâncul  Groapei  Marianelor este foarte rece  și se află  sub o  presiune extrem de mare. Dar, precum este caracteristic mediului acvatic, straturile sunt etajate, cele calde  formându-se  prin răspândirea plăcilor  tectonice,  care eliberează hidrogen,  sulf și alte minerale, care sunt consumate de către bacteriile barophilice, iar acestea, la rândul lor, fiind   consumate de alte microorganisme.  Temperatura în jurul orificiilor poate ajunge până la 300 grade Celsius. Lichidul de ventilare este extrem de acid. Lichidul de aerisire, deși suportă o temperatură foarte  mare, nu ajunge la fierbere din cauza temperaturilor  scăzute  ale valurilor din jur. Animalele  sunt adaptate pentru viața  în aceste condiții, fiind apte de a se hrăni, de a se dezvolta și a se reproduce în aceste condiții.
Din cauza profunzimii extreme, șanțul, nu numai că este negru ca smoala, temperatura este cu câteva grade mai sus de cea de îngheț, dar și presiunea este de aproximativ opt tone pe inch pătrat.

Mediul de viață ciudat din  Groapa Marianelor a dus la formarea unor animalele care sunt mai mult decât neobișnuite  și foarte diferite  de creaturile marine standarde, pe care suntem obișnuiți să le vedem zilnic. Oamenii de știință,  explorând  șanțul,  au găsit animale care au învățat să trăiască în toate tipurile de condiții de viață, în special cele foarte severe. Este greu de imaginat cât de adaptate trebuie să fie anumite organisme pentru a rezista la frigul insuportabil, la lipsa de lumină, acesta fiind  unul  dintre cele mai întunecate ale oceanului, precum și de a se proteja de dușmani, aflându-se alături de unii dintre cei mai înfricoșători prădători din mare. Șanțul este un focar de specii neidentificate anterior și o demonstrație a modului de viață uimitor de mutabil și divers, care poate exista pe pământ.
Cercetătorii sunt  mereu fascinați de speciile noi sau neobișnuite, în special, cele pe care nu le înțelegem în totalitate. Aceste creaturi marine variază de la frumos la oribil. Dar, oricum, sunt deosebit de atractive pentru exploratori.

Crabii și peștele  Angler sunt doar câteva dintre  multele  specii de pești din Groapa Marianelor. O probă de pămînt luată de la  adâncime, de oceanografii din Kaiko, a descoperit aproape peste 200 de microorganisme diferite.  Deși,  se pare că există o  viață activă  în  aceste adâncimi, nici o ființă umană nu ar putea rezista la o presiune  extermă, precum se înregistrează în Groapa Marianelor.

O altă caracteristică specifică  a  acestor creaturi de adâncime este  longevitatea lor. Multe dintre aceste animale au o durată de viață  de peste o sută de ani, cu condiția, desigur, ca ele nu ajung în plasele de pescuit. Și, deoarece aceste creaturi rar migrează  și sunt lente în mișcare și dezvoltare, există o preocupare tot mai mare pentru periclitarea lor. Pe fundul oceanului, la o astfel de adâncime, se formeză un sedimente pelagic. Acesta  este compus din scoici, schelete de animale, microorganisme descompuse,  plante  și  este , în general, de o consistență  foarte vâscoasă.

După cum s-a menționat mai sus,  creaturile care populează Groapa Marianelor sunt toate unic concepute  pentru a supraviețui într-un mediu extrem,  dar contrar a ceea ce s-ar putea presupune, aceste forme de viață nu sunt rezultatul evoluției, ci, mai degrabă, al adaptibilității - ele fiind, probabil, formele de viață cele mai preistorice de pe planetă. Unele specii au rămas neschimbate  de milioane de ani.

În timp ce plantele, cât  și alte organisme de pe suprafața planetei convertesc apa, mineralele și dioxidul de carbon în substanțe nutritive,  prin colectarea de lumină în pigmenții lor și prin procesul de fotosinteză, plantele și microorganismele din  adâncuri, efectuează  un proces numit chimiosinteză, pentru a converti  molecule chimice în alintele cu care se hrănesc.

Recifele din jurul insulelor din Farallon de Pajaros ( de asemenea, numit Uracas ), Maug  și Asuncion sunt incredibil de diverse din punct de vedere biologic, în parte, din cauza interacțiunii dintre speciile fotosintetice și chimiosintetice. Oamenii de știință NOAA, care  lucrează cu alți parteneri de știință, au descoperit  în apele din jurul acestor insule nordice din arhipela, o biomasă semnificativ de mare de pește, inclusiv prădători apex, cum ar fi rechini. Aceste ecosisteme relativ curate, cu  recife de corali,  sunt obiecte de interes științific și esențiale pentru un studiu pe termen lung a ecosistemelor marine tropicale.
Groapa Marianelor a fost identificată  mai întâi și explorată  în anul  1951, de către nava  de Studiu britanic a lui Challenger, care a dat numele său pentru cel mai adânc punct-șanț,  "Challenger Deep" .

Groapa Challenger este situată  în apropiere de extremitatea de sud-vest a  Groapei  Marianelor și a fost explorată pentru prima dată în 1960 de către oamenii  de știință elvețieni,   Jacques Piccard și US Navy Lt. Donald Walsh, într-o navă  care a stabilit un record de scufundare,  la o adâncime de 10. 900 de metri.  După o coborâre de cinci ore, perechea a petrecut doar  20 de minute în partea de jos a oceanului  și au fost în imposibilitatea de a face orice fotografie, din cauza  norilor  de nămol stârniți de trecerea acestora.

Înainte de marea lor scufundare, oamenii de știință au dezbătut  ideea că viața ar putea exista sub o astfel de presiune extremă. Dar, afându-se la adâncime, proiectorul de iluminat a observat o creatură pe care Piccard a crezut-o  un pește plat. Acesta este  un moment pe care Piccard îl descrie mai târziu, cu mult entuzism,  într- o carte despre călătoria sa.

Unii vorbesc despre  Groapa Marianelor  cum că ar fi putut pune  temelia  chiar  și la  apariția vieții pe Pământ. Unii cercetători,  precum Patricia Fryer și ALAT  de la Universitatea din Hawaii, au speculat că vulcanii  situați în apropiere de tranșeele  oceanice,  ar fi asigurat condițiile potrivite pentru primele forme de viață pe planeta noastră. În plus, studiul rocilor din tranșeele  oceanice  ar putea duce la o mai bună înțelegere a cutremurelor care creează cele mai puternice și devastatoare  tsunami  văzut în jurul Pacificului. O mare parte a geologilor susțin aceste teorii.

Expediția Challenger ne-a dat  primele informații despre o parte din  adâncul bazin  oceanic și despre  alte caracteristici de pe fundul oceanului. În plus, cu ajutorul vasului  Challenger s-au adunat date importante cu privire la caracteristicile și speciile din oceanul  Pacific, Atlantic și Indian, acoperind aproape 130,000 km , ( aprox. 71.000 de mile marine ). În timpul expediției  care a durat 4 ani, au fost descoperite aproape 5000 de specii noi de creaturi marine.

În martie 1995, submarinul japonez Kaiko a fost folosit pentru a desfașura,  în continuare, activități de cercetare la adâncime,  în Groapa Marianelor. Kaiko este un vas sofisticat,  cu un sistem de poziționare extrem de precis , care permite oamenilor de știință de a aduna date importante fără a fi nevoie de a pune în pericol vreun scafandru. Submarinul nu presupune existența vreunei persoane la bord, totul efectuîndu-se în mod automatizat.
Până în prezent, au fost  identificate cel puțin 22 de șanțuri,  deși nu toate sunt clasificate ca și majore . Din acest număr, 18 sunt în Oceanul Pacific, trei în Oceanul Atlantic  și unul în Oceanul Indian.

Groapa Marianelor este adesea folosită ca un pasaj nord -sud de submarine, deoarece  aceasta este parte a unui sistem lung de tranșee care înconjoară  Oceanul Pacific,  stabilind  legătură cu Japonia și tranșeele Kurile.

Cea mai mare parte din Groapa Marianelor este acum o zonă protejată de SUA , fiind o parte din tezaurul monumental maritim. Acest ordin a fost  stabilit de către președintele George W. Bush în 2009.  Permisiune  pentru cercetare în această regiune au doar  US Fish and Wildlife Service.
Există mai multe lucruri interesante despre viețuitoarele din Groapa Marianelor. În cel mai adânc abis al oceanului, oamenii de știință au găsit o singura celulă de organisme relativ mare, de marimea unei farfurii. Crustaceea  conține o substanță  chimică care ar putea trata boala Alzheimer, susțin specialiștii în domeniu.
Alte exemple care au această tendință sunt amfipodele, crustaceele palide, care se găsesc în site-uri de diferite adâncimi și, de obicei, cresc  aproximativ un centimetru în lungime. Dar unele exemplare colectate cinci mile sub nivelul mării, în adâncimea New Britain, au crescut de mai multe ori ca mărime - până  au ajuns la șapte centimetri. Aceste organism s-au adeverit nu numai foarte rapide în evoluție, dar  și destul de vorace.

În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit bacterii care trăiesc la kilometri sub suprafața Pământului și în cele mai ascunse locuri ale izvoarele hidrotermale de pe fundul oceanului. Există chiar și dovezi că bacteriile trăiesc în lacuri din Antarctica, care au fost acoperite de gheață de mii de ani.
Mai mult decât atât, Jere Lipps, un expert în foraminifere,  din cadrul Departamentului de Biologie Integrativă de  la Universitatea din California, Berkeley, spune că nu este surprins de descoperire. El crede că foraminifere au trăit la o astfel de adâncime  mare de milioane de ani și, prin urmare, sunt adaptate la viața de acolo.
Ținând cont că doar două persoane au coborât vreodată în cel mai adâncă punct al planetei noastre , există, deci,  încă kilometri de tranșee rămase neexplorate, precum și mii de specii de animale marine, extrem de rare și neidentificate  încă.