Comoara din Pestera Mata-Tas - Travelers-way.com

Pestera Mata-Tas se afla in Muntii Pamirului,pe peretele nordic al masivului Kalak-Tas, putin mai sus de lacul Rangkul.
Ca despre toate pesterile din lume, si in jurul acesteia au fost urzite nenumarate legende, care s-au transmis din generatie in generatie.
Povestile tesute in legatura si pestera Mata-Tas au trecut demult hotarele regiunii respective si ale Asiei, ajungand sa fie spuse la gura sobei si pe late continente.

In cea mai cunoscuta si mai raspandita povestede despre Mata-Tas se spune ca... de mult de tot, in urma cu mai multe sute de ani, ar fi patruns in valea Rangkul o mare si puternica oaste in care fiecare ostean avea calul sau, iar fiecare cal era strunit cu zabale scari si catarame de aur, batute cu pietre nestemate. Si nu era in lume o oaste mai falnica si mai bogata ca aceea.

Dar, ca in toti anii, a venit si anul acela in muntii Pamirului o iarna foarte grea, cu zapezi mari, vanturi puternice si geruri cumplite, care mai mai ca au ingropat ostirea. Sa mai scape cineva din aceasta manie a naturii, nici gand! Caii nu mai aveau nutret, iar proviziile soldatilor se terminasera.

Comandantii care mai ramasesera in viata, intelegand ca l-i se apropie sfarsitul, au chibzuit intre ei si au hotarat sa salveze macar banii si bogatiile pe care le aveau asupra lor. Au cautat un loc potrivit si in cele din urma au zarit sus de tot, in peretele muntelui, o gaura de pestera care se afla la cam 200 m desupra lor. Ca sa ajunga pana acolo , au taiat in patru caii morti si i-au stivuit pe langa peretele muntelui, spre gura pesterii. Acest lucru il faceau doar ziua. Halcile asezate ziua, inghetau noaptea si asa in cateva saptamani au reusit sa ajunga la intrarea pesterii.

Se soune ca timp de trei zile si trei nopti au tot strans la bani si lucruri din aur si alte trei zile si trei nopti au muncit ca sa o introduca in pestera.
Cand totul era gata, mai ramasesera doar cativa osteni, dar si acestia au pierit o data cu primul rasarit de soare.

La venirea primeverii, halcile de cane s-au dezghetat au alunecat si au putreziz, iar comoara nemapomenita a ramas ascunsa in pestera Mata-Tas, la care nu a mai putut ajunge nimeni.

De-a lungul sutelor de ani, povestea a fost crezuta de multi oameni si cate incercari nu s-au facut, cate metode nu s-au folosit ca sa se ajunga la pestera comorii! In speranta ca vor ajunge sa puna mana pe fabuloasa comoara, unii indrazneti si-au pierdut averea si chiar viata, dar nici unul nu a putut ajunge la gura pesterii.

Fie pentru dezlegarea misterului care se leaga de vestita comoara, fie pentru alte motive, incercari repetate pentru a ajunge la intrarea in pestera Mata-Tas s-au facut si in zilele noastre, chiar de echipe de alpinisti bine instruiti si cu multa experienta.
Din 1949 pana in 1958 au ramas fara rezultat toate incercarile facute pentru cucerirea acestei pesteri.

Greutatea ajungerii la intrarea in pestera se datoreaza faptului ca peretele muntelui unde se afla intrarea in pestera este foarte inalt si arcuit spre interior pe o distanta foarte mare. Din acesta cauza coardele lasate de alpinisti trec prin fata pesterii la o distanta de appx. 12 metri, iar in jurul intrarii nu se gaseste nici o fisura in care sa se fi putut infinge nenumaratele cangi aruncate de indraznetii alpinisti.

Pe langa acest lucru, alpinistii care se apropiau de gura pesterii erau atacati de stoluri de grifoni (un fel de vulturi mari cu capetele albe) ca nu se speriau nici de focurile armelor cu repetitie. Asa cum arata A. Poliakov, intr-un articol taina pesterii a fost dezlegata in aprilie 1958 de alpinistii A. Gamov si N. Staniki.

S-a constatat ca faimoasa pestera are doar 2 metri adancime si curca 20 metri latime. Ciudat este faptu ca inauntru nu sa gasit nici un ou de vultur.